luni, 5 decembrie 2011

Despre moarte, apa si noi

Zilele trecute am vrut sa postez ceva ce mie mi se parea interesant. Am asteptat cateva zile si am descoperit ca ce vroiam eu sa postez nu era nimic iesit din comun. Era ceva la ordinea zilei, asa ca n-are rost sa va plictisesc. Nu stiu daca doar mie mi s-a parut foarte greu anul 2011. A fost un an ingrozitor de greu, plin de probleme, dileme, decizii pe viata si pe moarte. Realizarile au fost mult mai putine decat in alti ani, dar au fost mai importante. Macar atat....
Moartea..ce mai poate insemna cuvantul asta golit de toata seva dramatica? Un cuvant care nu mai are un inteles atat de trist, in ziua de azi. A devenit o statistica. O informatie servita publicului larg. Moartea nu mai are impact asupra unui om. Nu-l mai sensiblizeaza, nu-l mai emotioneaza. Nu-l mai face sa planga sau sa se sperie. E ca o ploaie care se abate asupra unui oras. Cu totii stim ca va ploua, dar nimeni nu poate face nimic, asa ca privim ploaia cu ochi indiferenti. Ca pe o manifestare obisnuita Dar daca patim noi asta, daca ne ploua pe noi, dintr-o data acest gest al naturii devine atat de violent si de real incat ne sperie. Ne dorim sa se opreasca, sa verse tot ce are mai rau ca mai apoi sa iasa soarele.
Cand simtim si aflam ca moartea e undeva in viitorul apropiat, ne urmareste cu atentie pasii vrem sa fugim, sa ne trezim din cosmar, sa ne spunem vesnica replica ' Nu mi se poate intampla tocmai mie'. Dar, starea asta naturala de care fugim mancand pamantul alearga si ea cu bratele deschise inspre noi, grabind parca momentul intalnirii. Si stai si te gandesti..nu e prea devreme? Intortocheate sunt caile vietii. Omul este doar un val intr-o mare agitata. Se naste in interiorul marii, se amplifica pana cand ajunge la puterea maxima. Destrama tot ce intalneste in cale, darama, se avanta inspre mal cu o viteza uriasa. se impreuneaza cu alt val pentru a forma un val puternic, uneori ramanand un val urias, alteori separandu-se; se prabuseste in sine, dupa cateva rotocoale inspumate, se linisteste si nu ramane decat o vaga urma pe malul batut de miliarde de valuri.
Vedeti? Totul pare sa se infiripe in jurul apei. Ploaia, lacrimile, marea..inspumata mare....Totul e atat de relativ....Viata si moartea nu sunt decat niste notiuni de indrumare...

duminică, 13 noiembrie 2011

Va multumesc


Pe lumea asta exista doua tipuri de actori: cei care merita tot respectul si jigodiile. Cei care merita tot respectul sunt niste oameni extraordinari, educati care daca pot, iti dau si camasa de pe ei, numai sa te stie multumit. Acesti oameni nu au pretentii, sunt seriosi, nu se lauda (desi au tot dreptul sa fac acest lucru), nu vor sa profite de pe urma ta. Acesti oameni merita tot ce e mai bun pe lumea asta pentru ca nu au uitat de unde au plecat. Pe de alta parte,reversul medaliei o reprezinta actorii infumurati, care cer mai mult decat fac, desprinsi de realitate. Actorii care au mereu ceva de comentat, sunt de neimpacat, sunt extrem de pretentiosi si de obraznici. Consider ca daca esti student si intentionezi sa intri in industria entertainment-ulului ar fi bine sa fi profesionist si cu fapta nu numai cu vorba.

In seara asta am avut de filmat un spot publicitar in care mi-am rugat niste fosti colegi sa joace. Sunt niste actori destul de cunoscuti, unul dintre ei fiind chiar o persoana publica. Niciodata de atatia ani de cat colaboram nu mi-au cerut un pahar de apa, sau nu mi-au spus ca vor bani. De asta, de fiecare data cand am avut o filmare am facut tot posibilul sa se simta bine si sa nu le lipseasca nimic. De la catering pana la tigari, de la haine in plus pana la confort. Oamenii acestia merita tot respectul meu pentru ca sunt profesionisti. Niciodata nu i-am auzit plangandu-se de ceva, facand crize pe platou barfind sau dandu-se in spectacol. Vin in fata mea ca ceea ce sunt: niste oameni normali, respectuosi, bine crescuti si deschisi la minte, niste oameni deosebiti, gata sa se dedice trup si suflet unui proiect artistic. Nu conteaza ca ei joaca in piese de teatru, in filme si au programul plin: daca te pot ajuta cu ceva, poti conta pe ei. Nu tin cont de titlul de ''actor'', daca atunci cand ai nevoie de un asistent de lumina tin de un cablu pentru a iesi bine scena. Nu conteaza ca ei sunt platiti cu sute de euro pentru proiecte, daca ai nevoie de ei, sunt acolo pentru a te ajuta. Ei sunt oamenii viitorului.

Voua va multumesc pentru tot ajutorul dat acesti ani, pentru rabdarea si intelepciunea pe care le posedati, pentru profesionalismul cu care va duceti la capat un proiect si pentru faptul ca sunteti oameni atunci cand in jur sunt doar fiare.

Va multumesc!

marți, 8 noiembrie 2011

Ce ne facem cu actorii astia?

Mi-a venit mie ideea de a regiza o piesa de teatru neconventional pentru a fi pusa in scena in cluburi si pub-uri.. Mi-e dor de public. Atfel ca am gasit piesa, am organizat un casting, am vazut zeci de cv-uri. Intr-un final am ales cativa actori pentru a purta discutii. M-am intalnit cu ei, le-am spus doleantele mele, regulile mele de lucru, totul parea a fi ok. Le-am prezentat piesa de teatru si le-am spus ca ajunge undeva la 35 - 40 de minute. Foarte nemultumiti de acest lucru au inceput sa gaseasca diferite defecte piesei. In unanimitate au concis ca textul nu are carne (culmea....cu 10 minute inainte de a le spune ca piesa se intinde pe 35 -40 de minute imi spusesera ca textul pare foarte inchegat, ca relatiile dintre personaje sunt bine scoase in evidenta). Astfel, una dintre actrite m-a anuntat ca rolul ei nu e foarte important si nu o sa vina la repetitii, ca n-am decat sa gasesc pe altcineva. Alta actrita a inceput sa se scuze spunand ca are alte proiecte care asteapta sa inceapa. Atunci de ce ai mai venit la casting??? Ca sa pierzi timpul? Unul dintre actori a inceput sa spuna ca textul nu-l avantajeaza, ca e prea simplu, ca el vrea Cehov, ca vrea lucruri puternice...frate, piesa urma sa se joace intr-un bar.... Cum vii tu cu Cehov in fata unor oameni care au venit in bar ca sa se amuze si relaxeze? Cehov merge pentru spectacolele de teatru conventional, jucate pe o adevarata scena de teatru, nu intr-o inghesuiala din club. Alte inconveniente: costumele! Ei nu joaca fara costume ! Costumele trebuie sa fie NEAPARAT de altundeva, nu de acasa....adica nu improvizate..ci originale...Bai nenicule, da de ce? Le propusesem sa luam de la facultate, dar nu au fost de acord...alte probleme! Muzica, lumina, scenografia! Toate se rezolva! Daca m-am inhamat la asta inseamna ca stiu eu ceva!

Sunt foarte dezamagita de aceste prime castinguri pentru ca toata lumea vrea sa castige fara munca, cu totii se cred mari actori in viata, nimeni nu e dispus sa experimenteze, sa se joace, cu totii vor piese complicate, serioase, piese de teatru conventional. De unde vine oare atitudinea asta pro-conventional? Din facultati! Pentru ca li se baga in cap tot felul de chestii, ca teatrul neconventional e sora urata si rea a teatrului conventional. Bai baieti, fiti seriosi!

Sunt foarte dezamagita de tinerii actori care nu au curiozitatea experimentelor, cauta nod in papura in orice mod posibil, sunt incapatanati si ingraditi creativ! In primul rand teatrul trebuie sa fie talent, creatie, pasiune si efort! Daca n-ai talent, dar le ai pe restul poti ajunge sus. Dar daca stai sa te uiti la fiecare neajuns si sa judeci fara sa cunosti nu vei ajunge nicaieri.

Cum pot niste actori sa judece o piesa de teatru fara sa afle viziunea regizorului care poate ridica enorm o piesa? De ce se opresc actorii doar la text? Care, de multe ori, fiind doar scris nu poate transmite atat de mult ca atunci cand e interpretat. Cum pot niste tineri viitori actori sa fie atat de limitati si de infricosati de experimentul teatral si de ce inseamna neobisnuit? Nu mai exista actori care vor sa experimenteze? Sau cu totii se considera atat de buni si de valorosi incat viseaza sa joace pe Broadway? Talentul actoricesc incepe de jos si se dobandeste treptat. Ca sa ajungi sus trebuie sa treci prin multe incercari, sa experimentezi si sa vezi ce ti se potriveste, sa te joci cu texte. Trebuie sa te joci cu adaptari si viziuni regizorale diferite pentru a descoperi valoarea omului din fata ta, nu sa judeci spunand 'Textul e nu stiu cum...eu vreau sa joc Cehov." Prietene, inainte incearca sa joci ceva mai simplu si sa-ti iasa, dupaia incearca sa joci ceva mai serios!
Unul dintre actori imi povestea ca joaca intr-o piesa pusa in scena de un anume teatru, singura problema e ca nu-i place ce joaca. Dar el joaca pentru ca primeste bani (extraordinar de putini) pe fiecare reprezentatie. In plus, dupa spusele sale, regizorul si-a batut joc de piesa, fortand nota si exagerand, distorsionand-o, fiind vorba de o piesa celebra a renumitului Shakespeare.

Intrebare: Daca se primesc asa putini bani pe un rol de cateva replici intr-o piesa groaznica de ce nu pleaca si de ce nu se dedica unei piese noi, un experiment care are toate sansele sa iasa bine? Retineti! El inca nu stie viziunea regizorului, nu stie nimic despre personajul sau, nu stie scenografie, decor, nu ABSOLUT NIMIC despre punerea in scena, doar textul piesei scris pe hartie. Conteaza foarte mult daca regizorul isi face treaba si daca are idei bune! Dar cum actorul nu are timp de lamuriri decide sa nu participe. De ce?

Raspuns: Pentru ca prefera sa castige cateva milioane lunar (sub 5 milioane) in echipa unuia 'profesionist' (avand un rol de cateva minute si participand destul de rar la repetitii) decat sa isi incerce norocul cu un proiect nou care are toate sansele sa aibe succes si in care ar avea rol principal, numai ca ar fi obligat sa participe la multe repetitii. Atat timp cat exista devotament, pasiune si munca proiectul poate iesi grozav.

Daca stati cu "gegetu-n gura" fara sa faceti nimic si asteptati sa cada bani din copac, sa jucati in costume extraordinare, in sali mega pline cu un mega public aveti de asteptat, dragii mei!

Mult si bine!

luni, 24 octombrie 2011

Bibliotecile deschise, dar nu pentru toti!

Biblioteca revine in centrul atentiei in aceasta postare, dar, iarasi, nu intr-un mod pozitiv. Astazi, am avut nevoie de calda indrumare a unui bibliotecar, dar am avut parte de plictisita/ isterica indrumare a mai multora. Despre ce este vorba?
Sa incepem cu inceputul. Am primit un pomelnic de carti de citit de la facultate si am decis sa ma interesez daca nu le pot gasi la biblioteca. Asa ca am fost la biblioteca unde mi-am facut abonamentul. Ma urc in metrou, calatoresc cateva statii. Imi dau telefonul pe silentios pentru a nu deranja pe studiosii din biblioteca. Ajung in dreptul constructiei de termopan (BIBLIOTECA LIVIU REBREANU) si intru. Fiind foarte frig afara, batand vantul, am intrat fara sa bag de seama ca scria ceva pe usa. Si ma pomenesc cu vreo 3 dudui ce stateau pe scaune studiind niste fise.
Prima (repezindu-se): Ai venit cu carti?
Eu- Nu, am venit sa vad daca pot gasi niste carti la dvs.
A doua (urland)- Nu, nu! Pleaca acasa!
Eu- De ce?!
A doua- Pentru ca suntem in inventar. Dute acasa!
Eu- As vrea doar sa ma uit sa vad daca le aveti ca sa stiu daca ma duc in alta parte sau nu!
Prima (nervoasa)- N-ai inteles? Da-i drumu acasa!
A doua- Intra pe site si vezi acolo.
Eu- Ce site?
A doua- E, ce site! Site-ul nostru!
Eu- Al bibliotecii?
Prima (zbierand de-a dreptul)- Nu, al nostru!

Am iesit surprinsa de lipsa de tact si de mitocania cu care am fost intampinata intr-o casa de cultura. Am cateva intrebari, totusi!
1. Intr-o biblioteca de ce este nevoie de mai mult de o bibliotecara, hai sa spunem, teoretic doua?
2. La biblioteca Ion Neculce sunt angajate 3 persoane, pentru o biblioteca saraca, de marimea unui apartament. De ce e nevoie de 3 oameni? Unul scrie, unul citeste si unul vorbeste???
3. Angajatii din aceste biblioteci au in fisa postului 'comportament virulent, obraznic, jignitor si umilitor obligatoriu fata de cititor'? Daca da, va rog anuntati-ma si pe mine ca sa ma pot ca atare.
4. Daca tot sunt atat de ofuscati ca nu stie nimeni de site-ul lor, de ce nu au trimis un mail tuturor celor care si-au facut abonamentul la sediul lor? Macar sa ne anunte "Ba, fraierilor, suntem in inventar in perioada X. Nu veniti ca prostii. Stati dracu acasa!'. Ca tot au email-urile noastre scrise obligatoriu pe contract.
5. E ok sa fim amenintati ca daca intarziem o zi ni se va intampla ceva rau? In loc sa ni se spuna ca ar fi cel mai bine sa returnam cartile pana la data de.... De unde atat de multa rautate ? Ei uita ca daca noi n-am exista ei ar muri de foame.

Va rog, lamuriti-ma si pe mine, pentru ca mi se pare de-a dreptul jignitor sa fii nevoit sa suporti un comportament de mahala si de 'spatele blocului' intr-o biblioteca.

duminică, 2 octombrie 2011

5 minute de faima

Ce n-ar face unii pt 5 minute de faima....Cate n-ar face unii pt sfintele 5 minute de faima...
La inceput totul e ok. Zambete, strangeri de mana, prietenie, incredere, munca in echipa. Cu totii avem impresia ca totul este perfect si ca peste noi a dat un mare noroc. In schimb, altii isi aranjeaza cartile pe la spatele nostru, organizeaza mascarade de 2 lei. Cu timpul lucrurile par a nu fi ceea ce trebuie, apar minciunile, eschivarile, apar intrebari fara raspuns, conditii ciudate. Apar legi menite sa ne sustina dar care sunt impotriva noastra. Apare o legislatie discutabila si interpretabila. Aproape toti se avanta in luarea deciziei definitive, zambind foii intinse si semnand orbeste, nestiind ca isi pierd drepturile. Liniste. O perioada in care raman in aer, nu se mai stie nimic de nimeni, dar legislatia face cu mana celor care au au acceptat-o. Cei care nu au fost de acord sunt inlaturati 'natural' sau sunt obligati sa se conformeze. O schimbare majora intinde la maxim nervii oamenilor. Dar foaia semnata te obliga sa mergi mai departe, stergandu-ti sangele de pe frunte si lacrimile din ochi. Totul pare fara sfarsit. Nu mai au timp pentru nimic. Extenuati, obositi, tristi, dezolati si deprimati accepta sa fie tarati prin noroiul semnat pe propria raspundere. Demnitatea nu mai exista. Sunt niste papusi manevrate de minti abile. Nu vor, dar trebuie. Apar reguli noi, apar conditii noi, dispare respectul si teoretica egalitate. Certuri, tipete, trantiri de usa, apeluri nepreluate, jigniri, violenta, pistolul la ceafa, obligatia de a continua.
Vieti aruncate la gunoi inca de la inceput. Abandonarea vietii proprii si a telurilor personale. Dedicarea trup si suflet unei cauze pierdute. Nepotism peste tot. Vulgaritate.

Intr-un final, calcand plini de rani pe covorul rosu, zambesc in stanga si in dreapta, cautand compasiune. Dar nu gasesc. Cele 5 minute de faima s-au incheiat. Mai departe ce se intampla?
Oamenii devin cadavre depresive, fara demnitate, fara drepturi. Devin sclavi. Viitorul lor este deja ruinat din momentul semnarii foii albe.

Mult noroc!

vineri, 30 septembrie 2011

Nimic pentru nimeni

Stau uneori si ma gandesc daca am apucat pe drumul cel bun. Dar ce inseamna defapt, drumul cel bun? De unde stiu ca e directia buna? De unde stiu ca nu am fost 'deraiata' pe drumul gresit? Dar care e diferenta dintre drumul bun si cel gresit? Ambele arata promitator si ambele, asemenea unor sirene, te imbie sa le descoperi.

Orasul asta e plin de drumuri care asteapta sa fie descoperite. Drumuri anevoioase, neasfaltate, pline de gropi, de bube, de caini vagabonzi si de curve, de cersetori si de suferinta. Alte drumuri sunt noi, necalcate, goale de sentimente, neincarcate de nimic, sterse. Sunt drumurile fara noima. Oamenii au uitat sa zambeasca. Nu mai au de ce. Ma doare sa vad in jurul meu atat de multa ura, invidie si egoism. Ma doare sa vad familii care se despart, familii fara viitor. Ma doare sa aud ca 'Dragostea nu mai exista. A fost inlocuita de sex si interese.' De ce?

M-am saturat sa vad oameni rai, profitori, oameni nebuni ce merg liberi pe strazi, oameni deviati. M-am plictisit de vesnicele intrebari 'Eu ce fac?'. Nu mai vreau sa vad tristete si rautate. Nu mai pot. Nu mai fac fata. Oamenii se schimba. Oamenii nu mai stiu sa rada si sa zambeasca, sa se bucure. Oamenii au devenit javre, caini infometati de bani, jigodii pline de venin. Oamenii nu stiu ce vor si cum sa obtina. Oamenii isi cauta tapi ispasitori si scuze. Permanentele scuze Oamenii cauta sa darame nu sa construiasca. Si nu mai vreau. Nu mai suport.

Noaptea isi lasa mantia neagra peste orasul linistit. Undeva, cineva nu doarme. Relaxat, acel cineva traieste in prezent, uitand trecutul. Stergand cu buretele vopseaua lavabila de pe zidul vietii.

marți, 23 august 2011

Sistemul are crapaturi si noi cadem prin ele.

Tara asta e plina de experti. Imi vine sa vomit cand aud cuvantul asta. "Expert media' care face ce? Cu ce se ocupa el? Ce apare scris in fisa postului? Expert in PR care face ce inafara de PR? De ce e el mai destept decat altul? Pentru ca are titulatura de 'expert'. Pai cine i-a dat-o? De unde vine? Jur ca daca se elibereaza doar pe baza de buletin vreau si eu vreo 3. Incep sa traiesc un cosmar si sa nu ma mai uit la cei de peste hotare ca omoara, dau in cap, violeaza, talharesc si pedofileaza. Ma uit doar la tara mea. Mi se rupe sufletul de ea, biata de ea, tarisoara mea, cand vad atata nepasare si batjocura. Vrem sa ne civilizam dar nu facem nimic pt asta. Asteptam un 'mesia' al civilizatiei care sa ne converteasca pe toti. Romanului nu-i mai sta bine cu banii in buzunar. Doctorul nu gaseste leac decat daca pe langa consultatie ii mai bagi cateva milioane in buzunar. Vanzatorul te trateaza ca pe ultimul nespalat cand ceri o paine. Avocatul nu-si mai da interesul si te lasa cu fundu-n balta. Veterinarul nu mai are suflet sa trateze animale gasite pe strada decat daca vine vreo firma care sa-i bage niste bani in buzunar. Nimeni nu-si mai face treaba, dar toti au pretentii. Profesorii au abandonat lupta cu elevii, lasandu-i sa-si faca de cap. Drept urmare, examenul de bacalaureat cu 30 % admisi. Mi-e groaza cand ma gandesc ca noile generatii imi vor plati mie pensia. Daca voi ajunge la pensie si daca nu vor fi plecat ei la curatenie in Italia. Foarte, foarte putini oameni, insa, incearca sa scoata ceva din copii lor oferindu-le posibilitatea de a avea educatie. Dar asa mi-e teama ca cei mici, cand vor ajunge mari, vor pleca din tara pentru locuri mai bune...
Azi am avut putina treaba pe la Obor. Cata tristete si ce lumina gri se asterne asupra orasului. Atata nepasare si scarba, atata intoleranta cu cei care au nevoie de ajutor si atata toleranta cu cei care nu merita.
Sistemul are crapaturi si noi cadem prin ele.

marți, 26 iulie 2011

Funny

Aceasta postae are menirea de a aduce un zambet celor ce se simt nedreptatiti, infuriati, celor care cred ca vecinul e mai tare decat ei, asa ca ma voi stradui.

Ghid de inveselire:

1 Daca un apropiat are prea mult noroc, nu iti fa griji. Sigur pe alt plan nu ii merge bine.
2. Daca vecinul are o capra mai grasa si mai frumoasa, nu va faceti griji, sigur capra are inca o gradina in care sa pasca.
3. Daca vecinul are multi bani, sigur are si multe taxe.
4. Daca vecinul nu va saluta, sa nu fiti surprinsi daca nici el nu e salutat de altii.
5. Daca vecinul va fura scrisorile, o sa vi le inapoieze dupa ce o sa vada cat aveti de plata.
6. Daca vecinul arata bine si are muschi, inchipuiti-va cum va arata la 86 de ani.
7. Daca vecina arata bine, amintiti-va ca si ea se duce la buda. Daca tot considerati ca arata bine, aveti o mare problema.
9. Daca vecinul se lauda singur, in mod sigur i-au murit laudatorii si la pomul laudat nu te duci cu sacul. Nu te duci.
10. Daca vecinul are o masina mai tare decat a ta, fii sigur k in 3 saptamani o sa-i fie busita sau ridicata.

Enjoy this Wednesday!

vineri, 17 iunie 2011

Rezumat filmografic, medical si etic :))

Ca sa incep postarea intr-un stil gangsta " A trecut deja o luna, de cand n-am mai postat, Si deja de-o vreme buna, Am tot adunat." (Nico si Cabron- Nu pot sa mai suport)
S-au intamplat multe de tot, atat de multe incat chiar n-am timp sa le enumar pe toate. Printre altele, am terminat facultatea. Intr-un final. Nu ma mai vedeam iesita de pe bancile facultatii. Imi vor lipsii foarte mult colegii de la imagine, dar si cativa de la regie, pe care am apucat sa-i cunosc mai bine si de care m-am atasat. Chiar ma gandeam la intalnirea de 10 ani. Dupa cat de mult am dat cu prezenta la scoala, ma mir sa fim mai mult de 2 sau 3 la intalnire. Nu prea cred in "lasa cane mai vedem noi, tinem legatura", pentru ca n-am fost o clasa legata, am fost chiar extrem de diferiti si de individualisti. Facultatea asta m-a invatat multe chestii de ordin moral, lucruri despre care se spune ca nu este ok sa le faci, dar se pare ca este normal dar si indicat sa le faci.
Am fost la un festival de film, nu-i voi da numele.Am fost ca participant dar si public. Se pare ca e foarte important cu ce facultate face "banking" festivalul, pentru ca doar studentii institutiei castiga. Stii vorba aia, spune-mi cu cine colaborezi ca sa-ti spun cine va castiga! Am vizionat cateva filme off-festival, adica asa de bune ca n-au incaput in festival. Intrebarea mea: de ce??? Din punctul meu de vedere, au fost niste filme transparente, americanisme ieftine, previzibile, niste filme meidocre inspre sub-mediocre. In mod curios, am vizionat un desen animat foarte nou, "Megamind" care, desi e un desen animat pt copii, da clasa muuultor filme de fictiune. Nu e vorba de filmare, cat de idee. O idee extrem de umana si cu intorsaturi neasteptate. Filmul te tine in permanenta in contact, crezi ca stii ce se va intampla, dar, defapt n-ai nici cea mai mica idee.
Oamenii din jurul nostru nu stiu decat sa arunce cu vorbe goale si sa vada paiul din ochiul celuilalt in loc sa vada barna din ochiul lor. Oamenii vorbesc. Mult si prost. Uneori cred ca nu suntem mai intelepti decat un colt de paine, care se rupe in mod normal si fizic si ramane pe masa nemiscat, apoi asteapta cuminte sa fie mancat, digerat si apoi ...procesat.
Oamenii gasesc atat de usor greseli celorlati, dar uita ca si ei sunt oameni.
Zilele trecute am facut o calatorie la Floreasca si am observat cat de mare e diferenta dintre oameni. Stand pe pat, fiindu-mi rau, doctorii nebagandu-ma in seama, fiind izolata de o perdea murdara, auzeam care sunt diferentele dintre oameni. Mama sanatoasa a unui tanar doctor venise sa-si faca un control de rutina la colegii fiului sau. 4 doctori o inconjurau grijulii, strigand la infirmiere "veniti, dracu, odata si schimbati cearceaful pt ca trebuie sa-i facem o EKG doamnei", in timp ce eu, fiind intr-o stare groaznica, zaceam pe un pat jegos si plin de urme de sange, fara ca macar, un doctor sa se uite la mine.
Nu am pretentii, dar ori suntem profi ori nu mai suntem!
Intrebare pt cadrele medicale: VOUA VI SE PREDA VREUN CURS DE COMPORTAMENT NEADECVAT LA FACULTATE?
Jur ca in toata viata mea am intalnit doar 5 doctori SANATOSI LA CAP si politicosi, in rest numai macelari...cu scuzele de rigoare, mai usor, tati, ca nu e frumos asa! Sunt constienta ca ati facut o carca de cursuri si ca ati invatat cum sa tratati boli, dar cred ca buna purtare trebuie sa fie o BOALA IREMEDIABILA!

miercuri, 4 mai 2011

Sindromul Femeii Disperate

Unele femei, dupa o anumita varsta o iau razna. Stiu ca si eu o voi lua razna, simt asa, doar astept doar sa vad in ce domeniu de interes. Ei bine, multe femei o iau razna hormonal, devenind dependente de un tip, obsedate de el sau chiar, de ce nu, disperate. Disperarea se citeste pe ochii ridati, coboara pe buzele vestede, se transmite gatului ridat si sanilor lasati, burtii mari si moi, fundului imbatranit si picioarelor invadate de celulita. Femeile disperate dupa barbatiar face orice ca sa puna mana ofilita pe un barbatel mai de doamne-ajuta, mai bogatel (daca e posibil, daca nu, merge si unu cu logan), mai intelectual, ca deh, toata lumea vrea sa fie intelectuala in ziua de azi. Si daca a pus tentaculu pe un barbat, femeia incepe sa preia rolul masculului si sa danseze "Dansul agatatului si vrajitului feroce". Daca barbatul e mai fraierica-geamantan si pune botu la proasta vrajeala a femeii disperate, il vor ajunge zile de paguba. Oricum, femeia disperata va recurge la orice tertip posibil pentru a pastra barbatul satisfacut, uneori se poate ajunge si la negarea familiei, uitarea familiei proprii, interesul crescut pentru familia baiatului, afectiuni de lipsa de curaj pentru a rezolva o problema in familie, sindromul 'nasului in aer', boala uitatului de unde a plecat, precum si alte afectioni shoppingiste extreme. De mentionat e faptul ca daca va intalniti cu astfel de creaturi, e indicat sa le evitati, dar sa nu va speriati, pentru ca nu se ia, in cele mai multe cazuri este doar o boala exceptionala care ataca doar unele persoane. Tot ce puteti sa faceti e sa va relaxati si sa va bucurati de spectacol! Enjoy! :)

joi, 28 aprilie 2011

De ce e asa de dificil sa te trezesti?

E 9:17...devreme pentru mine, tarziu pentru altii...daca e ceva ce urasc e sa ma trezesc dimineata...urasc sa ma trezesc la 9..d-apoi la 6:30 ca azi..cand a sunat ceasul am vrut sa-l ignor. M-am intors pe partea cealalta si am mai dormitat 10 minute. Sper ca dupa ce trece perioada asta aglomerata sa dorm vreo 2 zile neintrerupte...apropo de somn si nesomn, acum 15 minute am ajuns acasa, adormita si zombi-ezata. M-am dat jos din masina, mi-am luat pernuta cu Micky Mouse si m-am tarat pana la scara carand pernuta de un colt. Cei din jurul meu erau fresh in timp ce eu dormeam in ghete. M-am intalnit cu o vecina si am ingaimat un ' 'nziua ' rostogolindu-ma in lift. Vecina parea foarte vesela si activa. Cred ca se trezise de la 4.... De ce e asa de dificil sa te trezesti?

luni, 18 aprilie 2011

Have a great week

De cateva saptamani sunt intr-o stare de asteptare perpetua. Pana la urma cu totii asteptam pana murim...Cand femeia e insarcinata asteapta sa vina ziua in care isi va tine in brate copilul. Dupa aceea asteapta sa creasca odrasla si sa o dea la gradinita. Mai apoi asteapta sa inceapa scoala, sa poarte prima discutie despre sex, sa termine liceul, sa termine facultatea, sa isi formeze o familie, sa aibe la randul sau, un copil...Asteptarea e singura stare care ne urmareste cu ochii lacomi si deschisi. De cand am fost trecuti in planul vietii pana la ultima lopata de pamant de pe mormant. Asteptan...sa treaca timpul, sa crestem, sa iubim, sa murim, sa plangem, sa ne inchidem in noi. Ar fi atat de pacat ca cineva sa astepte urand, plin de ciuda si furie. Asteptarea ar fi atat de lunga si atat de plictisitoare...
Ce altceva ne mai urmareste pana la moarte? Ne mai urmaresc amintirile. Asta daca nu devenim senili si uituci...
:)
Have a great week! :)

vineri, 15 aprilie 2011

Din dragoste de vorba

Cel mai mare atu al unui actor e ca are cuvinte. Da, chiar asa. Cuvintele astea...valuri de cuvinte incrucisate rostogolindu-se in cascade, dezarmand sufletul uman. Cateva cuvinte simbolice, trantite, aruncate, suspinate, atinse erotic de senzualitatea adevarului pur. Pacat ca multi actori nu stiu ce sunt cuvintele si incearca sa scape de ele, sa le elimine ca pe niste mizerii, in loc sa le gaseasca menirea, sa le traiasca, sa le simta si sa le inspire. Cuvintele sunt cele mai mari comori ale omului, pe langa inteligenta nativa pe care o are si un caine. Cuvintele te arunca in marile prapastii ale vietii, tot ele te ridica, te mangaie, te oripileaza, te bantuie, iti raman in suflet, nu se pot uita, sunt iubite, alteori urate, sunt dorite, necesare dar si fara rost.
Urasc oamenii care nu apreciaza valoarea cuvintelor, inundandu-ne cu un amalgam de cuvinte. Urasc oamenii care profeseaza o meserie pe care o fac de ras. Oameni care se dau profesionisti si nu sunt. Oamenii care traiesc doar pentru bani si rad in fata unui om care nu are. Urasc oamenii care se considera prea buni pentru lumea asta, bagandu-ne pe gat caracterul lor urat. Urasc neprofesionismul caruia i se face reclama.
Urasc oamenii care suna doar cand au nevoie de ceva, dar se considera prietenii tai. Urasc oamenii veninosi si "serpii de copac" ce se incolacesc fraudulos pe un om, lasandu-l fara esenta, scuturandu-l de demnitate, transformandu-l intr-o fiara. Urasc oamenii care nu lupta pentru ceea ce vor. Urasc sa urasc...
Plecam de la after astazi. Intr-o zi obisnuita de vineri. Ma imbracam, cand aud un scancet in spatele meu. Ma intorc si vad un copil de 9 ani, plangand in hohote si tinand in mana un telefon. Il imbraca o domnisoara nu mai batrana decat mine. Copilul era nelinistit. II suna telefonul. Face cativa pasi, izolandu-se si raspunde la telefon. Franturi de dialog: " Mami, de ce n-ai venit tu dupa mine?.....Mi-ai promis...". Raspunsul a fost foarte dureros: " Am uitat...". Ce usor de pronuntat sunt cuvintele astea doua...Am uitat...in fata unui copil nu sunt doar cuvinte. Sunt sulite. In fata unui adult sunt prapastii in care ni se afunda sufletul, ori glume proaste. Am uitat...am uitat...am uitat...nu mi-am mai amintit, nu imi pasa de tine, nu stiu ce te referi, nu stiam,nu ma intereseaza. Cate sinonime contextuale!
Cuvintele scrise dor cel mai rau, dar sunt si cele mai usor de indragit. Raman scrise undeva in subconstient, amintindu-ne de ele in cele mai bizare momente. Un zambet, un cuvant, o privire. Nimic nu se compara cu un cuvant scris. Ador cuvintele scrise, ma umplu de bucurie. Ador cuvintele scrise pe pereti, pe hartie, pe tablouri, in filme, in teatru, ador cuvintele.
Sambata trecuta, pe la 2:00 A.M., intr-o parte demolata a TNB-ului, departe de ochii curiosi ai oamenilor ce se imbata si se distreaza o zi pe saptamana, dincolo de peretii daramati, dincolo de vandalismul sfasietor si gunoaiele ce tronau in santier, am fost martora unui act artistic. Intrand prin spatele TNB-ului, pe langa opereta I. Dacian, inspre locul denumit "Motoare", plimbandu-ma pe holurile neluminate si auzind urlete de la etajele superioare, ma simteam atat de mica si atat de neajutorata. Am ajuns in fata unei usi de sticla ce dadea intr-o incapere daramata. Tineri dansau, urlau, tipau, se distrau, radeau si traiau. Speriata de fetele dezorientate si bete de atata viata, am trecut in alta sala unde se canta. Intr-un final, am ajuns in camera de teatru. 10 scaune, 4 saltele, multi pereti daramati, mizerie pe jos. Dar in mijlocul salii tronau 4 actori cu fetele pictate ce se uitau necrutator la victimele ce asteptau reprezentatia. Luminile s-au stins, ramanand palpaind doar un neon verde, ce dadea atmosferei deja bizare, un plus de salbaticie. Piesa, o capodopera in miniatura, a dat viata uriasei camere. Sunt sigura ca nu a fost una dintre cele mai bune interpretari ale actorilor, dar cu siguranta a fost cea mai memorabila. In clipele alea vedem fantomele teatrului dansand si privind spectacolul, ascunzandu-se printre privitorii captivati de reprezentatie. Dupa ce s-a terminat, luminile s-au aprins, amintindu-ne unde suntem defapt. Intr-un teatru demolat. Intr-un loc magic ce devine atat de pagan, ca un altar dezgolit de credinta. Cuvintele rasunau atat de puternic sub tavanul urias. Ecoul era colosal, incat uneori nu intelegeai replicile, dar asta dadea piesei deja abstracte, o umbra de mister.
Cuvintele nu se uita. Cuvintele ne-au zdruncinat constiinta, ne-au mangaiat sufletul si ne-au smuls lacrimi. Cuvintele ne-au lasat fara aparare si ne-au ridicat ziduri protectoare. Pozele nu reprezinta nimic fara un cuvant scris pe spatele lor, o dedicatie, o semnatura, o mazgalitura care sa le dea plusul de familiaritate si sa le faca si mai personale. O carte nu reprezinta nimic fara o semnatura pe ea. Un telefon nu reprezinta nimic fara un oftat.
O viata nu reprezinta nimic, daca n-ai trimis macar o scrisoare. Cuvintele tale calatorind intr-un plic, atat de usor de pradat, atat de expuse, dar atat de bine ascunse intre 2 foi lipite la margini. ce poarta un timbru pe spate. Emotiile pierderii, emotiile primirii dar si expedierii. Gandurile tale mergand cu trenul, cu masina, cu avionul, ajungand sa fie tinute in palma de persoana careia ii indrepti cateva minute de atentie scriind o depesa....

luni, 4 aprilie 2011

BANII, VESELIE, BANII SUNT TOTI LA FEL

Nu am avut o zi buna. Se mai intampla, nu e dracul atat de negru. Totusi, am realizat o chestie foarte interesanta: banii! Banii fac oamenii sa isi piarda familii, banii fac femeile sa innebuneasca de placere si barbatii de disperare. Banii sunt cel mai mare atu al unui barbat urat. Banii sunt orgasmul fortat al unei femei mature. E foarte usor sa renunti la familia ta pentru o bucata de carne de cativa cm, ce sta in apropierea unui portofel plin de bani si carduri. E si mai usor sa nu ai nici un ban, dar sa te porti de parca ai avea bulioane si ai trai intr-un palat, nu intr-un apartament. E misto sa strambi din nas la o dacie si sa te uzi de bucurie la vederea unui BMW sau Mertan. E si mai misto sa strambi din nas la primirea unui cadou simplu, dar din suflet, iar la primirea unui cadou scump dar total nefolositor sa lesini de entuziasm si bucurie. Ce mai e misto? E super extra mega cool sa te porti ca o curBa si sa desfintezi tot ce vezi in jurul tau, daca nu sclipeste. E cel mai misto sa pui mana pe un bogatas fraier si sa-l toci usor-usor manncandu-l de bani. Maximul cool-ului este defapt apogeul arfelor. Stiti vorba aia...de cand s-a importat fasolea e plin de basini! Dar, sincer si fara E-caterinca, cate pitzi vor recunoaste ca inafara de mec, restaurante de fitze si kei-ef-si mananca acasa fasole? Niciuna! Pentru ca e tare rusinos sa faci asta...Dar doamnelor, fiti atente! Fasolea contine fier. Fierul este metal, banii sunt facuti din metal...cine stie..cu cat mancati mai multa fasole, cu atat (a)trageti mai multi bani! Sau mai multe basini...

joi, 3 martie 2011

Un pachet de marlboroace, spalatoria publica si neseriozitatea

Un auto-compliment pe care fiecare femeie il doreste e sa para ca e mai mica decat e defapt. In special cand ajunge la o anumita varsta. Dar vom ajunge si la asta. Sa incepem cu inceputul... mi-am comandat ceva de pe un site de licitatie. Am luat legatura cu vanzatorul, am negociat un pret cu tot cu taxe postale, am picat la intelegere si urma sa-mi trimita obiectul, nu inainte de a ma anunta. Stau vreo zi, stau vreo doua zile si vanzatoru nu ma mai anunta ca a dus la posta coletul. Intr-un final iau eu legatura cu vanzatoarea (caci e o ea) si imi spune in scarba ca l-a expediat. Ce se intampla daca ii spuneam ca nu mai am nevoie de el si ca trebuia sa ma anunte? In fine, gandindu-ma ca merita, totusi, nu am zis nimic. Am primit instintarea, m-am dus la posta. si cand sa ridic coletu ce aflu? Ca am de plata mai mult. Si ce-mi zic? Ia stai asa sa vad coletu inainte ca sa ma asigur ca e ce trebuie sa fie. Si o rog pe tanti draguta de la ghiseu sa faca o plimbare pana in magazie si sa-mi arate coletu ca sa stiu daca merita sa il ridic. Zambind (premiera la oficiile postale romane), tanti se duce pana in spate si imi aduce un....plic. Obiectul comandat, era mai mare decat un plic..era un..tricou..nu un plic..in fine...o rog sa ma lase sa pipai plicu ( ca traficantii) si constat ca in plic era un fel de plastic, nicidecum material de tricou. Sau daca era tricou, era din alt material decat cel pe care-l comandasem eu. O anunt pe tanti ca refuz sa-l ridic si plec. Urasc oamenii neseriosi...Incercand sa-mi distrag atentia de la injuraturile care imi zburdau prin minte, ma hotarasc sa intru la un magazin de mahala sa-mi cumpar o sticla de suc. Intru si observ o creatura stranie in magazin. O gagica imbracata in gri, inalta de vreo 1.80-1.85, slaba (anorexica defapt) ce se sprijinea de tejghea. Vad ca are in mana un pachet de Marlboro. Gandindu-ma ca Dan fumeaza si Pitzi cea Anorexica e de la vreo promotie Malboro, indraznesc sa o intreb ce promotie se desfasoara la Marlboro. Si apleaca ea capul, de la inaltime si cu maximul scarbei ce zace intr-un om ma intreaba 'Da cati ani ai?'. Ma uit la ea: nu glumea. Ii zic varsta, dar nu pare convinsa...(era si blonda pe deasupra). Si ma intreaba: "Fumezi?". Imi venea sa rad si sa-i zic k ca nu fumez ca mi-e frica de pozele de pe tigari, dar ca iau cocaina ca pe plicu de cocaina nu sunt poze inspaimantatoare. Mint ca fumez si ma intreab "Ce?". Nu stiu daca a fost un apropos, o invitatie, o curiozitate sau daca astea sunt regulile jocului. Imi statea pe varful limbii sa-i spun ca fumez pipa cu cozi de usturoi si salvie...Dupa ce ii torn vreo 3 marci printre care si Marlboro, imi prezinta oferta: la 2 pachete, mai primesti 1. ZIc "Multumesc" si plec. Si plecand eu inspre casa ma gandesc la ea, biata de ea, model ratat care promoveaza tigari...daca ea n-a avut parte de un 'gental geamantan' mai in varsta care sa o adopte ca pe cateii abandonati...asta ajunge: sa vanda tigari si sa aibe si o atitudine cu care n-ar vinde nici patrunjel in piata.
Apropos de apropos-ul meu legat de" gemantan",mi-e frica sa mai deschid televizorul. De ce? Ca sa nu aterizez pe vreun canal care pute a scandalul dintre Moni si Iri... Urasc oamenii care isi spala chilotii murdariti de cacat in fata unei natiuni, batandu-se public. In acest caz, pe un copil. De altfel, eu stau sa ma gandesc putin: cum e posibil ca un caz de divort promovat la tv, divort intre doi oameni mondeni sa inainteze legal intr-o saptamana cat altele in multe luni, in timp ce oamenii de rand trec prin asta mult timp? Pentru ei exista cumva o alta constitutie, alte legi? Ca daca e asa, vreau sa fiu si eu mondena, sa-mi spal si eu sosetele in public si sa mi se clarifice problemele cat ai clipi. De altfel, unii vorbesc de 15.000 de euro de parca ar vorbi de restul de la paine ce zace in buzunarul descusut al gecii. Nu stiu de unde atata mandrie si trufie intr-o tara in care un profesor are un salariu de 600 lei, adica 177.08 euro... Mandrie ce vine de la o persoana ce la un moment dat n-avea ce sa manance...lumea asta..lumea asta uita de unde a plecat..

marți, 22 februarie 2011

Cafeaua cu fetili sau despre sugatoarele profesioniste de cofeina

Eu nu cred. Sunt chiar sigura. Prostia ne acapareaza mintile, ne orbeste si ne imbata ca vinul dionisiac. Prostia e cea mai proasta scuza. Pentru ca odata ce te-ai scuzat, admitand ca esti prost, lumea te va vedea nu ca pe un prost obisnuit, ci ca pe un prost dovedit. Drept si prin urmare, prostia nedeclarata e mai sigura.
Am descoperit un blog al unei persoane care ma intereseaza atat de putin incat nu merita sa discut despre ea. Numai ca, pe blogul respectivei (deoarece este o fata) stau afisate atatea declaratii inteligente ca ma intreb cum de n-a ajuns sa ia premiul nobel pentru pace? Ea, care este o delicata, dezbate subiecte 'serioase', tragand concluzii de te miri unde si cum...urmand un rationament total necunoscut mintii mele ( care mai are si ea o tzara de realism). Eu, personal, nu stiu cum reuseste sa fie atat de desteapta, mai desteapta decat toti si totusi, sa fie neangajata, atarnand dupa unu...sper ca ati observat ironia...femeile astea crampon ma dispera. Dar nu numai pe mine ci si pe bietele exemplare masculine vanate si secate de puteri. In spatele unor dictoane cunoscute si mega folosite, in spatele citatelor intelepte si a tonelor de carti pe care pretinde ca le-ar fi citit, nu se ascunde decat o fetita speriata care joaca un rol.
Dar nu stiu de ce am ales sa vorbesc despre ea.
Am mai observat ca printre fete a aparut nebunia 'cafelelor'. De dimineata, pana in miezul noptii, unele fete beau cafele. Ma intreb eu...oare cum rezista un organism la atata cafea? De cum deschide ochi-i fardati, fata se gandeste la cafea. Bea o cafea acasa, apoi se duce la munca unde mai bea vreo 2 cafele. In pauza de masa mai bea o cafea. Cand revine in tura mai bea o cafea. Cand termina treaba iese in oras cu fetili si mai bea o cafea, doua, trei...Nu inteleg...cum rezista, oare? Si alta intrebare si mai buna: de unde are bani de atatea cafele? Ca pana la urma, consumi, platesti! Va trebui sa ma informez mai bine in legatura cu acest subiect si sa va spun secretul celor 8 cafele si cum sa faci bani pentru cafea.
Haideti, totusi, sa incerc sa gasesc cateva metode de a face bani pentru cafea:
1. vinzi ce ai prin casa ( ca la droguri)
2. te prostituezi si iti faci cafeneaua ta, deci nu mai trebuie sa cumperi cafea, pt k ai un bar (si aici intervine alta discutie pe care n-am chef sa o continui)
3. furi de la parinti
4. furi de la colegii de munca/ serviciu/ facultate
5. iti vinzi serviciile intr-un mod neadecvat
6. furi si mai mult de la parinti si colegi
7. te milogesti
8. te umilesti in fata celorlalti pentru o cafea
9. te prefaci ca ti-ai uitat portofelul acasa
10. nu te mai prefaci si zici pe fata ca n-ai bani, dar ai pofte
11. esti asa bogat ca nu-ti mai pasa (desi cazurile sunt rare)

In atentia dvs, stimate public, nu am mentionat 'muncesti'. Asta pentru ca majoritatea consumatoarelor feroce de cafea nu muncesc, doar vrajesc.
Daca aveti oportunitatea/ ghinionul de a cunoaste asemenea persoane, va spun 'sincere regrete si multe condoleante'! Pentru ca in mai putin de 1 luna veti realiza ca fondurile dvs. au scazut vertiginos datorita 'cafelei de zi cu zi', sfanta cafea de la iesirea cu fetili.

Va propun o metoda de starpire a sugatoarelor de cafea:

1. nu le mai alimentati cu cafea/suc (depinde de consumatie) si veti putea observa ca interesul lor fata de dvs. se va micsora vazand cu ochii. De ce? Deoarece sunteti buni doar cand cumparati sau daruiti. Si daca sunteti buni, sunteti prosti!
2. schimbati-va programul astfel incat sa nu mai coincida cu perioada de 'cafeinizare' a persoanei
3. nu mai raspundeti la telefon
4. cand iesiti, comandati doar apa, pentru a atrage atentia ca nu aveti bani. Veti vedea ca persoana incepe sa nu va mai bage in seama, pentru ca -nu-i asa- omu-i bun doar cand produce, cand nu produce e bun de aruncat la gunoi.
5. e bine sa aveti bani fixi doar pentru consumatia dvs.

Tin sa precizez ca nu sunt impotriva unei iesiri 'de cinsteala', cum se mai intampla, ci sunt impotriva iesirilor 'de cinsteala obisnuita' care se intampla de 2-3 ori pe saptamana. Nu e normal ca unii sa stea cu degetu-n buric asteptand pomana.

Pentru ca, la sfarsit, cand nu veti mai avea bani, veti fi ORICUM abandonati pentru cautarea altei victime. Credeti-ma pe cuvant!

luni, 21 februarie 2011

Marea moarta si ecosistemul din unirea

De aceasta data va voi plictisi cu intamplari din Unirea Acaret Center...ieri m-am plimbat o tura pe acolo pentru a imi cauta roti noi. Si am vazut niste chestii foarte foarte interesante.
Stiati ca manechinele din unirea au gene false lipite? :)) Eu am observat ieri treaba asta.
Si cum ma plimbam eu pe acolo, vad 2 gagici vanzatoare (imbracate ca la botez) ce stateau rezemate de tejghea si priveau lung si senzual un manechin fara cap ce intruchipa un barbat imbracat la costum. Probabil se gandeau la salam sau peste....ca poate, le era foame. Am mai vazut agasantele si obositoarele dar neobositele vanzatoare de produse de la marea moarta. Nu o scriu cu litere mari pentru ca, daca e tot moarta, facem economie la majuscule.Si vin fetele astea si se baga in seama cu japca, rasarindu-ti in fata si blocandu-ti trecerea. Mai sus un etaj (caci marea moarta e la parter) te intampina o duduie care te directioneaza inspre un magazin de reduceri. Mai sus cu alt etaj, te agaseaza o gagica ce vorbeste engleza si vrea sa iti vanDa lotiune de perciuni de rata in otet (nu e gluma mea, dar, vai, cat ma amuz), crema de fata din extract de teapa si balsam de buze cu grasime de obuz. Pentru mine, unirea e ca un mare ecosistem natural in cate gasim toate speciile de animale mutante.

P.S. Pana la urma am gasit o pereche de roti frumusica, la un pret foarte bun. Pacat ca am stat 20 de minute pana vanzatoarele (caci erau 2 ) au gasit perechea.....

Profesionalism, mesieurs!

joi, 17 februarie 2011

O melodie

Ma gandeam sa impart cu voi o melodie superba.

http://www.youtube.com/watch?v=JJmJRGlVoZw

Va place? :)

luni, 14 februarie 2011

E jale-n tara!

Dupa cum ati putut observa, in aceasta seara s-a incheiat sondajul cu privire la ziua de Dragobete. Am avut 9 voturi dintre care: 1 vot pentru 14 februarie, un vot pentru 27, un vot pentru 19, alt vot pentru 22 si in final, 5 voturi pentru 24 februarie. Un pic mai mult de jumatate din persoanele care au participat la sondaj au stiu ziua Dragobetelui, pentru restul, aceasta fiind un total mister. In special pentru persoana care a votat ziua 14 februarie...
E jale-n tara!

joi, 10 februarie 2011

TWIIFART SAGA




Am vazut ca exista un serial "Twilight: Saga", un film cu si despre vampiri moderni. Un film despre nepotii lui Dracula...Eu nu ma uit la asa ceva, nu am timp de seriale de genu asta dar, pe bune, de nu m-a amuzat cand am auzit ca serialu asta a fost luat in serios de niste pusti care se cred vampiri. E fantastic..Am auzit ca vreo 10 pusti din toata lumea s-au sinucis involuntar, facandu-si gauri in gat pentru a arata ca aia din film muscati de vampiri. Numai ca, ce e in film e machiaj, iar ce au facut ei e pura prostie. Am mai vazut pe net diferite poze cu d-astia...cum le zice, doamne...d-astia wannabe care vor sa fie 'ai mai tari din parcare' si si-au tatuat pe gat muscaturi de varcolaci d-astia.
Va dati seama ca atunci cand s-au dus la salonul de tatuaj/ tatuatorul cartierului i-au zis: 'Auzi, fa-mi o muscatura d-aia smechera de bampir, asa, aicia, pe gat, ca sa ma iubeasca femeile. Da ai grija sa desenezi si o infectie ca altfel, nu ma crede nimeni!' Eu cel putin ma amuz foarte tare de chestiile astea si mi se par cele mai tari lucruri din lume: dovezile prostiei reale! :)))
Va dati seama, ca bietu Dracula se rasuceste in mormant, uitandu-se la nepotii lui care sug... prin toate colturile si pe toate ecranele...ce s-a ajuns domne, ca un mit sa fie inteles gresit si sa devina comercial...
A da..inca o chestie tare: toti americanii cand aud de Romania nu prea stiu ei multe chestii, dar cand le spui de Transilvania parca il si vad pe Dracula alergand cu izmenele in vine vreo fecioara incercand sa-i suga sangele!
Proud to be romanian! HAHAHAHAHAHAAAAAA:))))))))))))))

luni, 7 februarie 2011

ZIUA VALEN-DIOTILOR

Ca in fiecare an, dupa cum v-am obisnuit, cu ocazia sfantului Valentin o sa va reamintesc de ce aceasta asa zisa SARBATOARE AUTOHTONA ar trebui desfintata. In primul rand, mi se pare de cacat ca numai o singura zi pe an sa iti rasfeti jumatatea. Mi se pare si mai de cacat sa astepti un an intreg sa vina ziua aia..daca intre timp va despartiti si ramai cu florile in mana, sau cu masajul la lumina lumanarilor in varianta solo? Din punctul meu de vedere, un cuplu adevarat nu asteapta 1 zi pe an sa-i spuna partenerului "Te iubesc" doar pentru ca atunci e ziua sf. valentin. Pana la urma, daca stau sa ma gandesc, eu nu-l cunosc pe sfantu Valentin si ma indoiesc sincer de statutul de 'sfant', daca promoveaza o singura zi pe an in care oamenii sa fie draguti unii cu altii. Majoritatea sfintilor si Jesus promoveaza dragostea in lume in tot anul, nu numai intr-o anume zi.
In alta ordine de idei, de ce sa astepti 1 an ca sa faci un gest frumos cand il poti face atunci cand simti?
Alt motiv pentru care nu consider ziua asta speciala e pentru ca toate magazinele ne inunda cu produse special facute pentru aceasta zi. De obicei, incepe anuntarea zilei de 14 februarie de la inceputul lui ianuarie....si produsele sunt date vanzarii de prin ianuarie ( ca sa aibe lumea timp sa cumpere lumanari - mai multe ca la Inviere- inimioare, ciocolata si ursuleti de plus).
Apoi, stiti ceva?
EU n-am nevoie sa-mi spuna o asa zisa "sarbatoare" cand sa-mi pup iubitu si cand nu!

Hai, ca faza cu ziua indragostitilor universala mai merge ca idee, dar pana la urma, cine a fixat ziua asta? In sensul asta, de ce nu facem si o zi universala a criminalilor ( si comercializam cutite si pistoale), a perversilor ( si comercializam ciorapi de dama, mulaje de picioare, biciuri, catuse,etc), a celor carora sunt alergici la praf (comercializand pronto si lavete de sters praful) ??? Alte posibile zile universale:
Ziua menstruatiei (pentru femei)- comercializam tampoane
Ziua primului salariu- comercializam beri pe care scrie " Prima bere din banii mei"
Ziua primului sarut- comercializam buze de plastic
Ziua primei batai luate vreodata- Comercializam pansamente sterile si urgo
Ziua in care am aflat ca m-a inselat!- comercializam vederi cu propuneri de sinucidere


ASTEPT ADEPTII ZILEI DE 10 +4 FEBRUARIE SA POSTEZE COMENTURI RAUTACIOASE IN CARE SA FIU FACUTA ' INSENSIBILA', PENTRU CA NU DAU 2 BANI PE CACATUL ASTA DE ZI IMPORTATA DE LA ALTII...

Nu de alta, da si noi avem da nu dam 2 bani pe ea.

Intrebare: pe ce data e Dragobetele ? Pun pariu ca nu stiti, dar stiti cand e sfantu valentin!

joi, 3 februarie 2011

Ce-ti doresc eu tie, dulce Apocalipsa

Draga Apocalipsa, stiu ca se vorbeste despre tine si ne pandesti de mii de ani, dar te rog, daca vrei sa vii in lume, incepe cu Romania. Dar te avertizez: la noi a venit un fel de chinezarie de apocalipsa culturala care ne spala creierele si ne mutileaza gandirea. Deci, din punctul meu de vedere, treaba e terminata. Mai ramane sa dai tu cu o epidemie, ceva (desi avem gripa), vreo invazie de serpi zburatori (ca broaste, sobolani, lacuste, plosnite, gandaci avem si noi; chiar te-am putea aproviziona pentru restul Europei, daca vei avea nevoie). De altfel, te avertizez ca s-ar putea sa pleci si fara epidemie si fara gandaci, desculta, jefuita, batuta si agresata. Daca vrei totusi sa vi, sa-ti legi chilotii bine de tot cu sireturi si sa ai in vedere ca noi suntem foarte rezistenti: fa un studiu de caz pe noi, informeaza-te, cere ajutoare si apoi vino sa vezi viata asa cum e ea, aici in Romanica!

Te astept!

P.S. Daca, totusi, ti se face frica, nu-ti fie teama! Nu esti prima care pateste asta!

La limita dintre comedie, porno si camera ascunsa

Declar in mod public: the TV is dead! Cel putin posturile romanesti..ca la altii in gradina n-am avut timp sa ma uit. In ultimele zile am mai inceput sa trag cu ochiul la tv, dar doar ca sa vad noi videoclipuri, emisiunea lui Cesar, cateva emisiuni de la NatGeo Wild si NatGeo. Dar in calatoria mea prin aceasta minunata cutie de minunatii am dat peste o chestie foarte tare aseara.
Stateam in pat si ma relaxam butonand extrem de plictisita in timp ce auzeam comentariile adormite ale lui Dan, cand ce vad? Sa fi fost vreo 1 dimineata ceasu, cand ma pomenesc trecand prin taraf tv. Ce se derula acolo era asa de stupid incat nici amuzant nu mi s-a parut. Era o moderatoare care prezenta o emisiune 'da dedicati da la mine pantru tine, fara humar, pa felie, intelegi?' Si gagica ( nu arata nici macar ca o gagica..ci mai degraba ca un travestit) dansa ea asa de ciudat pe manele si se balanganea. Si avea don'soara o casca in ureche si se vedea ca asculta comenzi. La un moment dat, isi ridica roza-si costumatie pentru a da la iveala niste chiloti dubiosi. Mai danseaza putin, mai se invarte si ...tzop! Ce se vede-n departare? Isi scoate tzatza din rochie si danseaza cu ea asa...tzatza care ii venea considerabil pana aproape de buric ca o lunga clatita sleioasa. Si danseaza si se distreaza si ma oripileaza. Si ce face? Se opreste si incepe sa dea dedicatiuni, normal cu halca de carne atarnand...si incepe 'Da la Gigi pantru Smenaru' etc...Am schimbat canalu si la 2 posturi distanta, in paralel se desfasura o emisiune religioasa si un popa zicea de bine si de milostivenie si de ce mai zicea el acolo. Mi se par atat de, nu stiu, nici macar amuzante nu mi se par fazele astea, nici erotice sau pornache, nici ademenitoare. Mi se par extrem de LOL-istice... Adica ...ramai asa cu gura cascata spunand 'Cum e posibil asa ceva?'. Raspuns din 21 de bulioane cati am ramas in tara (pentru ca altii au decis sa produca si sa se prostitueze peste hotare, in alte bordeluri dar in aceleasi feluri) 15 bulioane sunt inculti, semi-analfabeti, needucati. Restul de 6 bulioane sunt o minoritate in continua scadere. Asa ca, vorba aia 'Ajungi minoritar in tara ta'...mi-e mila de soarta copiilor nostrii...Mi-e sila de soarta copiilor astora de acum, pentru ca cei mai multi vor ajunge sa dea in cap pe strada, sa fure, sa nu fie calificati in vreo meserie, vor spala bude prin Italia sau vor 'menajera' vre-un musafir in vreo camera de hotel pentru 5 euro.
Intrebare : Oare ne vom reveni vreodata ?
Raspuns: NO! Hasta la vista baby!

marți, 1 februarie 2011

Sa politichim sau sa nu politichim?

Niciodata nu mi-am propus sa postez un articol despre politica. Pentru ca nu ma pasioneaza. Nu-mi place politica, mi se pare o totala si irecuperabila pierdere. DE TIMP. Nu-mi plac oamenii care se baga in politica total gratuit, fara a stii despre ce e vorba. Dar totusi, se pare ca politica, alaturi de sex si violenta reprezinta un fel de PUNCT CULMINANT al celor mai bune subiecte ce prind la public. Normal, e interesant sa studiezi ideologia unui partid, sau stii care are casele cu numerele pare de pe dreapta si care are casele de pe stanga, sa ai si tu idee cine e presedintele tarii si sa fi la curent cu noutatile. Dar de aici la a face politica e muuult.
Acum 3 ani am urmat un curs ce s-a desfasurat in cadrul unui partid. Nu voi spune numele partidului, nu pentru ca mi-e frica de represalii, ci pentru ca le incurc...In Romanica majoritatea incep cu P.... asa ca, pentru mine, care oricum sunt paralela inegala cu politica nu conteaza. Important e ca am participat la un curs despre oratorie si dezbateri, stiinte politice si ce inseamna politica, un curs la care am invatat lucruri destul de interesante.
Normal, pe durata cursului (cateva luni) am primit diferite oferte de a ma 'voluntaria', ca sa zic asa, partidului. Mai mult, am primit oferte si de la vecinii de peste drum, unde avea sediul un alt partid. Dar am refuzat sa ma politichizez. Din mai multe motive, fondate pe experiente si pe propria mea cugetare.

1. Pe parcursul orelor de dezbatere, am observat relatiile dintre cei din partid (nu zic ca asa e peste tot), discutiile lor, felul lor de-a pune problema.
2. Nu sunt de acord cu folosirea tinerilor drept 'carne de tun' in campanii electorale si alte idei de genul. Pentru ca, unii tineri poate au si altceva de facut in loc sa se imbrace cu o anume culoare si sa vegheze un colt de strada impartind pliante sau stegulete.
3. Cei din partid mi s-au parut oarecum..'greu de digerat'..in ce sens...incercau sa ne vorbeasca noua, strainilor, de parca erau un fel de Jesus fata cu reactiunea...Foloseau cuvinte mari ca se ne impresioneze, ne aratau poze cu diferite delegatii, ne predicau vieti frumoase, inconjurate de prosperitate, de dragoste si simpatie,etc...Gandhi ar fi fost invidios pe capacitatile lor abracadabrante... Dar asta nu e nimic! Ei ne vorbeau de toate aceste minunatii la care aveam dreptul gratis, doar daca ne iscaleam numele pe o adeziune de partid. Un fel de 'vanzare a sufletului catre diavol'...Chestie care mi s-a parut foarte foarte tare...Aproape toti strainii (colegii de curs) s-au 'vandut', ca sa zic asa, poetic . Eu si inca o fata, in schimb, am refuzat generoasa propunere si am decis sa ne pastram impartialitatea politica si viata noastra "nefericita si stearpa in lipsa unui partid". Din momentul ala, toate lucrurile s-au schimbat. Eram privite ca niste paria. Colegii nostrii nu ne mai bagau in seama foarte mult (ceea ce pe mine m-a bucurat, pentru ca nu m-am dus sa ma imprietenesc, ci sa invat; ca de prietenii si prieteni nu duc lipsa). Intreaga purtare a partidului m-a amuzat cumplit.

Hai sa va spun de ce nu m-am inrolat :))
1. daca vreau sa plec in excursii si 'delegatii' ma sui in tren, plec la Ploiesti, imi iau iubitu si ii spun 'Iubitule, hai sa delegam o fuga pana la Brasov'. Ne urcam in tren, ajungem la Brasov, vizitam, ne distram, ne 'simtem' bine, fara a ne fi vandut.
2. Daca vreau dragoste si simpatie nu trebuie decat sa ma uit la familia mea si la iubitul meu, la persoanele apropiate mie si la prieteni. N-am nevoie de un grup de demagogi zambitori si binevoitori care sa-mi citeasca din DEX explicatii complicate. N-am nevoie nici de interesati si pupatori in fund.
3. Nu am nevoie sa-mi semnez numele intr-un partid pentru o viata frumoasa. Viata mea este deja frumoasa asa cum este si nu as schimba sau nu as adauga nimic la ea. In special o adeziune la partid.
4. Nu-mi place cum suna 'adeziune', suna a 'adeziv', a lipici, superglue si nu cred ca pe adeziv poti semna! :)) Desi altii se pare ca au facut-o.
5. Se spune ca partidul e ca o mare familie.DISFUNCTIONALA, din ce am vazut eu, tatal e un 'doctor' semi-analfabet permanent beat, mama e o curva cu pretentii de doamna, copii sunt roade de incest, unchii sunt plecati tot timpul, iar restul familiei e adoptata.
6. Mi-e teribil de lene si de sila sa particip la discutii despre apa calda si reinventarea focului si a rotii.
7. Mi-e si mai lene sa ma trezesc dimineata.

Cred ca am atins toate punctele acestei marturii de care sper sa va amuzati.

Pentru cei superglueati unui partid, doresc sa repet: nu trebuie sa va simtiti nicicum, deoarece si pentru ca, eu am vorbit strict despre ce am patit eu, nu am dat 'pe post' numele partidului, nu am dat indicii despre el, nu stiu daca e de stanga sau de dreapta, sau daca centreaza, e fundas, portar sau rezerva, nu am nici o legatura cu politica, nu am nici un motiv pentru a ma lua de un anumit partid, nu am nici un motiv pentru a ma lipi de un partid, nu cred in partide, nu cred in campanii electorale, nu particip la vot nu pentru ca as alege gresit (indiferent pe cine am alege, tot n-ar fi bine, deci e cam inevitabil) ci pentru ca nu stiu cine minte mai bine si mai frumos, deoarece nu ma uit la emisiuni politice si la partide de box politic ce ne sunt servite in fiecare zi.
Deci, repet! Nu aveti de ce sa va simtiti atinsi! Pana la urma politica si apartenenta la un partid (sau neapartenenta si abtinerea formarii unei opinii politice) sunt lucruri la fel de personale si inviolabile precum alegerea unei religii, sexul sub forma caruia ne nastem, libertatea opiniei si libertatea liberei decizii si de a iti permite sa judeci un lucru dupa 'IMI PLACE' si 'NU IMI PLACE'. A se tine cont ca fiecare persoana are alt caracter, alta educatie, alta viziune asupra lumii, alt model de adevar care i se aplica, alta forma de normalitate, care poate, pentru unii se numeste anormalitate.
Deci, va rog cititi, amuzati-va! Comentati , impartiti cu mine si cititorii mei opinia voastra si daca apartineti unui partid de ce apartineti, iar daca nu apartineti, de ce nu apartineti. Incercati sa nu judecati de ce unii apartin si de ce altii nu apartin bazandu-va pe teorii furate de la altii. Incercati sa va exprimati opiniile originale, nu imprumutate.

vineri, 28 ianuarie 2011

DUAL CORE ??????

Am descoperit o chestie foarte tare! O companie de cosmetice, nu-i dau numele, a scos pe piata un fond de ten DUAL CORE. Pay...dual core nu e de la procesoarele calculatoarelor? Adica mie mi se pare cam bizar numele.. pana la urma de ce nu i-a zis 'FOND DE TEN WINAMP'.

ASTEPT CU MARE BUCURIE ZIUA IN CARE SE VOR LANSA PE PIATA URMATOARELE PRODUSE:
SAMPON INTEL
BALSAM ATI RADEON
RUJ WINDOWS
FARD DE PLEOAPE NOD 32 ANTIVIRUS
MASCARA DAEMON TOOLS
PARFUM WINDOWS VISTA
DEODORANT LINUX
PUDRA YAHOO MESSENGER

:)

joi, 27 ianuarie 2011

Noi, cei consumatori de feshian

In plimbarea mea virtuala, alunecand la vale pe ofertantul internet, am descoperit o poza a unei persoane (nu o vom numi) care se crede un fel de grenada-sexy (ca bombe tot avem). Si dansa, impreuna cu alte marionete la fel de vopsite pe fata, purtand tocuri uriase s-a gandit ea, asa, dedesubtul meshelor sale, 'ca cum ar fi domne' sa ma trag eu in poza cu un barbat d-asta sexos'. Nimic mai frumos, pur, inocent si simplu. Asa ca s-a apucat de scormonit in club si a dat peste cel mai aratos cocos, s-a ancorat de pectoralii sai si de brandul sau de halterofil, a zambit cu gura pana la urechi si cu sanii sarind din 'tutien' si si-a tras poza. Extrem de misto! Numai ca domnul apetisant era, probabil, omul de serviciu. Pentru ca altfel, nu-mi explic tinuta precum si accesoriile sale. Sa enumeram: maieu d-ala de care iau baietii pe dedesubtul camasilor, un lant la gat gros de jumatate de palma, o bratara idem, un red bull in mana (nuj de ce..dar imi da de gandit...stiti voi 'red bull iti da aripi' in cazul in care esti un cocosel incapabil de zboruri), nebarbierit de o saptamana (cel putin) si faza fazelor, senzational si extraordinar: are ochii sai superbi (pacat de ei k miros a sindrom down) conturati cu multa grija cu un dermatograf. Pay cu asa feshian trend, vreau sa ies si eu in club. Mai nou, se poarta DORK-style (adica te imbraci ca un tocilar acneic), eventual iei si niste atitudine la pachet, pui niste ochelari cat fundu de borcan si gata stilu. Nu stiu, ce femeie/ fata pe pamantul asta ar fi atrasa de unu care arata ca un tocilar din clasa a IIIa...probabil doar invatatoarele (desi si ele sunt destul de plictisite avand parte de 'the real thing back at school'). Eu nuj ce sa zic cu fashanu asta care ma depaseste...niciodata nu m-a omorat ideea de fashan si m-am imbracat comod, cat sa-mi stea bine sa nu ma arate cu degetu nimeni..dar de aici pana la a face o galagie de schimbari..adica iertati-ma dar eu nu m-as incalta cu tocuri de 12 cm in miezu iernii, pe gheata doar ca sa ma vada vre-un cocosel infrigurat si sa ma admire..fuck that! ..pentru ce ? Pentru un stramb nebarbierit care tine in mana un energizant si poarta maieu' lu tasu? Scuze, dar nu cred... Dar nu toate gandim la fel..unele dintre noi sunt manipulate de singurul lor neuron care e in permanenta in calduri.....
.O chestie si mai tare pe care am uitat sa o mentionez: tipul avea o jungla pe piept...probabil semn de mascul feroce undeva in epoca de piatra..dar daca ma gandesc mai bine, pe atunci oamenii aratau cam la fel: brandu mare, creieru mic, bucata de material peste buci. Numai ca ei nu beau red bull. Pacat...cine stie cum ar fi evoluat lumea..poate ca in ziua de azi cocoseii n-ar fi avut nevoie de curaj ca sa decoleze si nici de afirmarea unei masculinitati 'indoielnice'..........

marți, 25 ianuarie 2011

DOBI TV

Ce e mai misto decat sa fi apreciat de o intreaga natiune, toata lumea sa te preamareasca si sa te respecte? Sa ti se ceara autografe, barbatii sa stea la coada doar pentru a te vedea? Ce e mai misto de atat? Sa fi un om normal si sa te bucuri de toate parasutele care planeaza lin pe langa tine. In special la tv..domnite siliconate, botoxate, tencuite, dezbracate ce viseaza la cele 15 minute de celebritate. Chiar daca n-au nimic interesant de zis, continua sa se bage cu japca in viata noastra tv si sa ne perturbe, si-asa precara functiune. Coolmea e ca persoanele destepte sunt date la o parte si cele inculte, care nu leaga 2 cuvinte si care cunosc numai injurii sunt propulsate in topul emisiunilor. Pentru ca publicul vrea show, mahala..spectacol, sex, violenta, emisiuni proaste, circ. Bietu circu Globus, daca ar aduce el vreo 2 mahalagioaice d-astea de duzina, s-ar imbogati. Toata lumea viseaza la cele 15 minute de polutie nocturna, la cele 15 minute langa Madonna si Arnold, Bill Gates si Paris Hilton. Toata lumea vrea sa spuna ca a ajuns la teve...dar nimeni nu stie ce are de spus atat de interesant incat sa ajunga la tv...si defapt..nimeni nu stie de ce vrea sa ajunga la tv...poate pentru ca e 'cul'..dar nimeni nu mai vrea sa ajunga la biblioteci sa se mai educe putin. Nu zic 'a cultiva' pentru ca a cultiva inseamna a avea o baza pe care sa cultivi.. iar cum baza e cacaia...cultivarea e ciuciu...

Va invit la televiziunea mea: DOBITOC TV , LOCUL CU RATINGUL CEL MAI MARE :) TELEVIZIUNEA POPORULUI ROMAN... ASA CUM MERITAM!