Starea natiunii

De cateva zile, in ciuda unor probleme care par sa apara din ce in ce mai multe si din ce in ce mai serioase, am patit ceva. Am o stare frenetica, de parca am mancat baterii. E o stare ciudata. Fericire cu nebunie, cu fluturi in stomac, cu frica, emotii, multe intrebari stupide pe care mi le puneam la 16ani. Probleme tembele, jocuri de-a v-ati ascunselea, priviri timide, chicoteli de scolarita, seriozitate de om care ascunde ceva, greata de atata dulce. Temeri inutile si intrebari care dau dureri de cap. Complicatii fara de care viata ar fii mult mai buna. Ma simt de parca mi-am dat un format si acum instalez doar ce softuri vreau eu, in ce ordine vreau, fara limite sau frica de virusi. Pe de alta parte...mi-e foarte frica de necunoscut...de posibilitatile care insotesc o decizie.NU mi-e frica de pareri si de judecati pentru ca eu ma judec singura. Nu am nevoie sa vina cineva sa imi spuna daca e bine sau nu, sau sa imi spuna cat de rea sunt sau cat de buna sunt. NU am nevoie de asta. Am nevoie ca starea asta euforica sa continue, pentru ca fara ea as cadea in butoiul cu melancolie. Ma simt de parca am inceput sa scriu o noua pagina din viata mea. Un nou inceput.

EGAL CU 0

Te trezesti intr-o dimineata pe la ora 7. Te speli. te imbraci, mananci ceva, iti faci bagajul pentru ziua respectiva si pleci de acasa. Ziua trece. Se face seara. Pe la 11.30 ajungi acasa obosit. Te dezbraci si te bagi in dus. Iesi din dus, te duci si mananci ceva apoi incepi sa te gandesti la ce ai de facut maine. Se face ora 1:30 si tot nu ai terminat treaba. Pe la 2:00 te duci la culcare.

Tot ce am scris mai sus este egal cu 0.