Prietenii astia...

Eu am ajuns la concluzia ca in viata nu e bine sa ai prieteni. Ma refer la prieteni de suflet. Pentru ca te vor darama cu prima ocazie, fie pentru un tip fie pentru o tipa. Nici prieteni mai departati nu e indicat sa ai, pentru ca nu stii niciodata ce le fată mintea. Cat despre alt fel de cunostinte, tovarasi, amici, e bine sa spui ca ii stii nu ca ii cunosti, pentru ca intre a ii stii si a ii cunoaste e drum lung.
Pastele asta am avut o revelatie. Uitati de ce. Pastele asta am trimis o serie de sms-uri cu urari unor grupuri de persoane, atat prietenilor, cat si cunostintelor. Dintre toti cei care au primit sms-ul au raspuns la el numai cei la care nu ma asteptam si cunostintele mai indepartate, pe cand cei care contau nu si-au rupt 1 minut din viata lor pretioasa pentru a scrie un 'Paste fericit'. Prietenii buni, inafara de unul singur nu s-au deranjat. Doi amici au dat telefon, alti 3 mi-au lasat offline-uri cu urari. In schimb, un baiat pe care il cunoscusem cu o zi inainte si cu care avusem o conversatie de 10 minute, caruia nu i-am trimis mesajul, s-a deranjat singur si mi-a trimis un sms cu urari. Concluzie? Majoritatea nu merita nimic, pe cand cei care merita sunt cei la care nu te astepti. Tocmai de asta, am decis sa nu mai trec nimic cu vederea, si tocmai din acest motiv, urmeaza sa ma decid zilele astea asupra reevaluarii listei mele de messenger. Nu sunt nebuna pentru ca nu am primit sms-uri cu urari, dar simplul gest de a raspunde unui sms sau de a da un apel, sau un telefon, sau un offline era suficient. Macar un amarat de 'Paste fericit'. Oricum, eu tot va doresc bine si multumesc celor care s-au deranjat cu un sms/tel/offline.

O parte din Andra

Ai vazut cum uneori atunci cand mergi pe strada simti un parfum aparte, sau un miros deosebit instantaneu si inconstient iti amintesti de ceva anume? Mie un parfum dulce imi aminteste de persoana iubita, un parfum cu note reci imi aminteste de aventura si de saruturi interzise pline de pasiune. Mirosul de paine imi aminteste de copilarie si cum atunci cand eram mica, tata se ducea si cumpara suc de la TEC si paine calda, venea acasa si lasa painea pe masa, iar eu ma duceam si rupeam un colt de paine, dupa care ieseam pe balcon si ma uitam la cerul inorat. Mirosul de spirt imi aminteste de morga, de prima mea vizita acolo. Mirosul de ghiocei imi aminteste de scoala generala. Mirosul de sange imi aminteste de ziua in care mi-am rupt limba. Mirosul de clor imi aminteste de bazinul de inot si de spital. Mirosul de dentist imi aminteste de un sarut pasional. Ador sa merg pe strada si sa imi vad trecutul. Este ca un carusel. Niciodata nu stii la ce sa te astepti. Urasc amintirile care ma umplu de nervi si care ma agita. Urasc amintirile false pe care as vrea sa mi le induc. Urasc sa spun ca urasc unele amintiri. Dar iubesc sa spun ca am acest drept, de a ura.
Atunci cand cunosc o persoana noua, imi place sa ii simt mirosul. Nu mirosul parfumului, desi acest lucru se intampla fara sa vreau. Mirosul sau. Al pielii sale. Dupa cum miroase pielea sa imi dau seama de multe lucruri. Nu e vorba de igiena, ci de altceva. De fire, de inima, de sentimente. E ciudat, ca ma atrag oamenii care miros dulce, desi nu imi plac asa de mult parfumurile dulci.
Desi imi place sa ii simt mirosul, nu inseamna ca ma infig cu nasul in gatul persoanei. Mirosul vine de la sine. Fara sa iti dai seama. Unele mirosuri sunt afrodiziace fara sa iti dai seama. Te incita, te aprind, te inebunesc pe cand altele iti exprima repulsie.
Parfumul unui om reprezinta felul sau de a fi, stilul sau, firea sa. Tu ce fel de om esti? Eu sunt un om misterios, cu note discrete de ceaiuri amare care te imbata si iti lasa un gust care dispare repede dar pe care vrei sa il mai simti din ce in ce mai mult. Ca un drog.

Mersul pe sarma

Dragostea este ca mersul pe sarma. Nu stii niciodata cand te dezechilibrezi, incerci sa te mentii, dar pana la urma tot cazi. Te ridici, si te sui pe aceeasi sarma sau poate pe alta sarma, dar nimic nu va fii la fel ca inainte pentru ca acum, daca te-ai suit pe aceeasi sarma nu mai ai asa mare incredere. Insa daca te-ai suit pe o alta sarma, ai invatat ceva din cazatura trecuta. Dar tot miscat ramai, adunand in tine esecurile.

Agitatie si totusi de ce?

Agitatie aici. In sufletul meu, in mintea mea. E ca o casa unde in permanenta se face curat si se reamenajeaza camerele. In permanenta se gaseste cineva care sa stearga praful, care sa mature pe jos, care sa spele si sa calce. Vreau liniste. M-am saturat sa ma uit in oglinda si sa vad numai greseli. Inebunesc cu fiecare zi ce trece.
De ceva timp incerc sa imi fac curat in minte, in suflet si in viata. Am abordat o metoda neortodoxa, exclusivista si foarte snoaba de a ma curata. Vreau pace. Zilele trecute am incercat sa imi fac pace in suflet, dar pe masura ce linistea se abatea asupra vietii mele, ma cuprindea o agitatie nervoasa in suflet. In loc sa fie pace s-a declansat un razboi. Intre ce e bine si ce nu e bine, ce vreau si ce nu vreau. Un fel de StarWars emotional. Si deja simt ca furtuna e de abia la inceput. Nu vreau sa stiu ce va urma, pentru ca aproximez victime colaterale, prevad dezastre in suflete, tragedii si alte stari meteorologice extreme. Vreau doar sa pot sa am cum sa fac pace. Cu mine. Cu sufletul meu. Am asa un talent de a ma dezechilibra. Cu cat incerc mai mult sa imi fac ordine in viata, cu atat mai mult reusesc sa imi produc haos in suflet. Si dupaia stau si ma intreb de ce nu pot sa ma privesc in oglinda dimineata. Pentru ca sunt un om ce cauta liniste si gaseste doar zgomot. Pentru ca vreau impacare de sine si reusesc sa dobandesc numai certuri in forul meu interior. Sunt suparata pe mine pentru ca acolo, inauntru, e agitatie acum si nu pace.

Ce parere ai despre mine?

Ce parere ai despre mine?

In acesti 21 de ani

Zilele astea, pe 6 aprilie am facut 21 de ani. Cu ocazia asta am rascolit prin viata mea, dar nu cu un scop anume de a regasi lucrurile pierdute sau de a plange, ci cu un scop mai presus: ce inseamna 21 de ani pentru mine. Inseamna mult. Sau poate pentru unii putin. Inseamna multe lacrimi dar si multe zambete. Despartiri, impacari, certuri, bucurii, surprize, dragoste dar si durere, minciuni de ambele parti. Mi-am dat seama care este scopul meu in viata. Eu sunt un om-comunicator. Trebuie sa comunic. In orice fel. Pictura, muzica, film, in scris...trebuie sa arat, sa povestesc, sa ascult si sa vorbesc, sa consolez si sa distrug, sa imi spun opiniile si sa le admit si sa le ascult pe celelalte. Eu sunt un om emitator. Emit ganduri, sentimente in fiecare secunda, dar imi pare rau ca nu sunt multi cei care inteleg mesajul. Cu aceasta ocazie, imi cer scuze tuturor celor care nu au inteles dealungul vremii cine sunt eu. Imi cer scuze prietenilor/ prietenelor care nu m-au inteles si care m-au judecat aspru, uitand insa, ca si ei/ele fac aceleasi lucruri ca mine. Imi cer scuze ca sunt ceea ce sunt, ca sunt o persoana deschisa, ca nu ma ascund de ceea ce sunt si ca am curajul de a ma afirma si de a ma accepta ca persoana. Imi pare rau ca v-am dezamagit. Imi pare rau ca nu ma voi schimba. Se spune ca a intra in viata unei femei e o arta, iar a iesi din viata sa e o capodopera. Eu am avut parte numai de esecuri, fiind de ambele parti ale baricadei. Nu stiu cum sa intru in viata cuiva, pentru ca intru goala si ies incarcata de sentimente, lasandu-l pe celalalt secat de putere. Nu stiu cum sa ies pentru ca asa cum am spus mai sus, atunci cand ies, ma incarc de sentimente si il las pe celalalt gol. Imi pare rau ca sunt asa cum sunt. As vrea sa vada toata lumea ca sunt o resursa de optimist si incredere, de intelegere, nu ca sunt facuta doar pentru a aduce lacrimi. In astia 21 de ani am strans lacrimi, dar am si varsat lacrimi. In acesti 21 de ani am devenit hotarata, si i-am facut pe altii sa fie la fel. In acesti 21 de ani am invatat sa iubesc si sa fiu iubita, am fost derefinita ca fiinta si ca suflet. In acesti 21 de ani mi-am dat seama ca pentru a fi fericit nu ai nevoie decat de foarte putin. In acesti 21 de ani am invatat ce inseamna sa suferi si sa faci sa sufere. In acesti 21 de ani am devenit ce sunt acum. In acesti 21 de ani am redefinit oameni, i-am schimbat pe unii in rau pe altii in bine. In acesti 21 de ani am fost si eu schimbata de atatea ori incat nu stiu cine sunt, dar stiu ce vreau sa fiu. In acesti 21 de ani am simtit iubire. O simt si acum. Si o voi simti mereu. Pentru ca ea e combustibilul meu. Am simtit iubirea de la cele mai teribile lacrimi pana la cele mai dulci lacrimi. In viitorii ani voi continua sa fiu ceea ce sunt acum, voi iubi, voi plange, voi rade, ma voi stradui sa fiu un om mai bun, voi incerca sa va fac mandrii de mine. In acesti 21 de ani am invatat ce inseamna sa fiu om.