Bibliotecile deschise, dar nu pentru toti!

Biblioteca revine in centrul atentiei in aceasta postare, dar, iarasi, nu intr-un mod pozitiv. Astazi, am avut nevoie de calda indrumare a unui bibliotecar, dar am avut parte de plictisita/ isterica indrumare a mai multora. Despre ce este vorba?
Sa incepem cu inceputul. Am primit un pomelnic de carti de citit de la facultate si am decis sa ma interesez daca nu le pot gasi la biblioteca. Asa ca am fost la biblioteca unde mi-am facut abonamentul. Ma urc in metrou, calatoresc cateva statii. Imi dau telefonul pe silentios pentru a nu deranja pe studiosii din biblioteca. Ajung in dreptul constructiei de termopan (BIBLIOTECA LIVIU REBREANU) si intru. Fiind foarte frig afara, batand vantul, am intrat fara sa bag de seama ca scria ceva pe usa. Si ma pomenesc cu vreo 3 dudui ce stateau pe scaune studiind niste fise.
Prima (repezindu-se): Ai venit cu carti?
Eu- Nu, am venit sa vad daca pot gasi niste carti la dvs.
A doua (urland)- Nu, nu! Pleaca acasa!
Eu- De ce?!
A doua- Pentru ca suntem in inventar. Dute acasa!
Eu- As vrea doar sa ma uit sa vad daca le aveti ca sa stiu daca ma duc in alta parte sau nu!
Prima (nervoasa)- N-ai inteles? Da-i drumu acasa!
A doua- Intra pe site si vezi acolo.
Eu- Ce site?
A doua- E, ce site! Site-ul nostru!
Eu- Al bibliotecii?
Prima (zbierand de-a dreptul)- Nu, al nostru!

Am iesit surprinsa de lipsa de tact si de mitocania cu care am fost intampinata intr-o casa de cultura. Am cateva intrebari, totusi!
1. Intr-o biblioteca de ce este nevoie de mai mult de o bibliotecara, hai sa spunem, teoretic doua?
2. La biblioteca Ion Neculce sunt angajate 3 persoane, pentru o biblioteca saraca, de marimea unui apartament. De ce e nevoie de 3 oameni? Unul scrie, unul citeste si unul vorbeste???
3. Angajatii din aceste biblioteci au in fisa postului 'comportament virulent, obraznic, jignitor si umilitor obligatoriu fata de cititor'? Daca da, va rog anuntati-ma si pe mine ca sa ma pot ca atare.
4. Daca tot sunt atat de ofuscati ca nu stie nimeni de site-ul lor, de ce nu au trimis un mail tuturor celor care si-au facut abonamentul la sediul lor? Macar sa ne anunte "Ba, fraierilor, suntem in inventar in perioada X. Nu veniti ca prostii. Stati dracu acasa!'. Ca tot au email-urile noastre scrise obligatoriu pe contract.
5. E ok sa fim amenintati ca daca intarziem o zi ni se va intampla ceva rau? In loc sa ni se spuna ca ar fi cel mai bine sa returnam cartile pana la data de.... De unde atat de multa rautate ? Ei uita ca daca noi n-am exista ei ar muri de foame.

Va rog, lamuriti-ma si pe mine, pentru ca mi se pare de-a dreptul jignitor sa fii nevoit sa suporti un comportament de mahala si de 'spatele blocului' intr-o biblioteca.

5 minute de faima

Ce n-ar face unii pt 5 minute de faima....Cate n-ar face unii pt sfintele 5 minute de faima...
La inceput totul e ok. Zambete, strangeri de mana, prietenie, incredere, munca in echipa. Cu totii avem impresia ca totul este perfect si ca peste noi a dat un mare noroc. In schimb, altii isi aranjeaza cartile pe la spatele nostru, organizeaza mascarade de 2 lei. Cu timpul lucrurile par a nu fi ceea ce trebuie, apar minciunile, eschivarile, apar intrebari fara raspuns, conditii ciudate. Apar legi menite sa ne sustina dar care sunt impotriva noastra. Apare o legislatie discutabila si interpretabila. Aproape toti se avanta in luarea deciziei definitive, zambind foii intinse si semnand orbeste, nestiind ca isi pierd drepturile. Liniste. O perioada in care raman in aer, nu se mai stie nimic de nimeni, dar legislatia face cu mana celor care au au acceptat-o. Cei care nu au fost de acord sunt inlaturati 'natural' sau sunt obligati sa se conformeze. O schimbare majora intinde la maxim nervii oamenilor. Dar foaia semnata te obliga sa mergi mai departe, stergandu-ti sangele de pe frunte si lacrimile din ochi. Totul pare fara sfarsit. Nu mai au timp pentru nimic. Extenuati, obositi, tristi, dezolati si deprimati accepta sa fie tarati prin noroiul semnat pe propria raspundere. Demnitatea nu mai exista. Sunt niste papusi manevrate de minti abile. Nu vor, dar trebuie. Apar reguli noi, apar conditii noi, dispare respectul si teoretica egalitate. Certuri, tipete, trantiri de usa, apeluri nepreluate, jigniri, violenta, pistolul la ceafa, obligatia de a continua.
Vieti aruncate la gunoi inca de la inceput. Abandonarea vietii proprii si a telurilor personale. Dedicarea trup si suflet unei cauze pierdute. Nepotism peste tot. Vulgaritate.

Intr-un final, calcand plini de rani pe covorul rosu, zambesc in stanga si in dreapta, cautand compasiune. Dar nu gasesc. Cele 5 minute de faima s-au incheiat. Mai departe ce se intampla?
Oamenii devin cadavre depresive, fara demnitate, fara drepturi. Devin sclavi. Viitorul lor este deja ruinat din momentul semnarii foii albe.

Mult noroc!