De cateva saptamani sunt intr-o stare de asteptare perpetua. Pana la urma cu totii asteptam pana murim...Cand femeia e insarcinata asteapta sa vina ziua in care isi va tine in brate copilul. Dupa aceea asteapta sa creasca odrasla si sa o dea la gradinita. Mai apoi asteapta sa inceapa scoala, sa poarte prima discutie despre sex, sa termine liceul, sa termine facultatea, sa isi formeze o familie, sa aibe la randul sau, un copil...Asteptarea e singura stare care ne urmareste cu ochii lacomi si deschisi. De cand am fost trecuti in planul vietii pana la ultima lopata de pamant de pe mormant. Asteptan...sa treaca timpul, sa crestem, sa iubim, sa murim, sa plangem, sa ne inchidem in noi. Ar fi atat de pacat ca cineva sa astepte urand, plin de ciuda si furie. Asteptarea ar fi atat de lunga si atat de plictisitoare...
Ce altceva ne mai urmareste pana la moarte? Ne mai urmaresc amintirile. Asta daca nu devenim senili si uituci...
:)
Have a great week! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu