GRUPA PICTORILOR MEI FAVORITI

Din ianuarie am inceput sa predau desen la un afterschool. Am avut parte de un prim curs demonstrativ destul de dificil pentru ca am fost nevoita sa lucrez cu multi copii deodata si a fost destul de greu sa ii cumintesc pe toti. La al doilea curs au venit doar cei interesati. Cam asa incepe o poveste de succes.
In mai putin de doua luni am legat o relatie de prietenie foarte stransa cu ei. Sunt niste copii extraordinar de interesati de arte dar in aceeasi masura sunt si foarte agitati si cu mult chef de joaca. Asa ca, fiecare curs cu ei reprezinta o noua provocare creativa. I-am invatat sa negocieze daca vor ceva si nu sa pretinda si sa faca show. Asa ca, de fiecare data cand ei vor un lucru, purtam o discutie si vedem ce putem face pentru ca dorinta lor sa fie indeplinita. De obicei copii la varste micute tind sa fie in mare masura destul de egoisti si introvertiti. Ei sunt foarte foarte altruisti si exovertiti, iar ce e si mai important este faptul ca sunt interesati in egala parte de desen cat si de cultura generala. La ora de desen incep cascadele de intrebari de cultura generala pe care ei le cer si din care invata foarte multe. Prima noastra expozitie de la sfarsitul lunii ianuarie a umplut o parte din peretii afterschool-ului pentru ca cei mici au fost extrem de creativi si devotati desenului (multi dintre ei desenand si acasa si venind cu dosare pline de desene). Expozitia a avut un mare succes in randul celor mici dar si in randul celor mari, acestia din urma intreband foarte uimiti daca cei mici au desenat cu adevarat lucrarile sau daca nu le-am facut eu acasa. :)
P.S. In poza sunt eu impreuna cu o parte dintre copii care au participat la cursul de arte frumoase din vacanta. Iar in prima poza sunt lucrarile de modelaj la care ne-am distrat extraordinar de bine decorand tot afterschool-ul cu faina si tempera

O seara memorabila de underground rap

In dupamasa aceasta am fost invitata de un prieten sa particip la un eveniment intr-un club. Initial nu am vrut sa vin, dar m-am gandit ca o sa cante si el la eveniment asa ca de ce sa nu merg pana la urma...in plus, o sa ma intalnesc cu oameni pe care nu am mai avut sansa sa ii vad de cativa ani...Clubul se intituleaza 'Malibu' si e situat undeva in spatele unor blocuri, lipit (sau in cadrul aceleiasi cladiri, nu mi-am dat seama)de o cladire pe care scrie 'Pizzaletto' sau ceva de genul...Acolo, intr-o curte e un panou minuscul pe care scrie Malibu si pe care e un amarat de palmier. So, welcome to Malibu!
Inauntru lume multa. In special pusti de 14-18 ani si adulti ce inca nu au depasit momentul adolescentei. Astfel, ca dupa cum ma asteptam am reusit sa gasesc cele 5 categorii principale:
1. tocilarii 'cool'- o gasca de pusti cu cosuri, ochelari si tricouri cu 2Pac care dadeau din cap si urlau pe cele mai comerciale melodii, iar la melodiile clasice hip-hop era o liniste penibila. (aproape ca ziceau 'Cine canta melodiile astea naspa?')
2. damele de consum- o gasca de fete foarte dezbracate (nu era asa cald in club), ce sorbeau delicat o bere cu paiul, dansau destul de exagerat pe melodia care se auzea in club si se uitau in toate partile dupa baieti 'valabili'.
3. 'adevaratii'- o gasca de tipi care se ocupa de muzica inca de pe vremea cand copii din club se jucau pe Terminator.
4. wannabe gangsta rap wha' da fuck- un grup de baieti tare penibili care se dau in specacol urland si inchinand cu multa bere, dansand cu orice femeie le pica in brate, fumand o tigara de kent sifonata si prefacandu-se a fi 'high'. (very very not cool)
5. grupul celor ce nu misca- un grup de oameni ce par a fi incremeniti pe canapele. Caracteristici: nu dau din cap, nu vorbesc, nu se ating, nu se privesc, nu zambesc si sorb in permanenta dintr-o bautura (CEL MAI FRECVENT COLA). Par a fi hipnotizati.

Oricum, nu sunt mirata sa vad ca de la 'plecarea' mea din mediul muzicii under nu s-au intamplat prea multe. Aceiasi oameni, aceleasi fetze care, aceiasi cantareti care au mereu 'ceva de zis' in lumea hip-hop. Acum ca am descris mediul putem continua povestea. La inceput am avut parte de o runda de muzica buna pe care aproape ca m-am ridicat sa dansez. Pana cand....a inceput concertul. Multi artisti s-au descurcat onorabil, in timp ce altii 'mai experimentati' nu au starnit nici o reactie din partea publicului adormit. Piesele au fost prea 'de suflet, fratele meu...', au avut o tenta destul de trista si serioasa majoritatea. Cred ca de la aceasta seara se astepta altceva. In fine..cu bune cu rele concertul s-a terminat. Dar a urmat mega battle-ul de freestyle sau 'Cum sa te iei de mama, neamul si familia cuiva fara sa existe repercursiuni'. Cativa artisti au avut inspiratie si imaginatie si ne-au facut sa radem. Altii au fost atat de penibili incat publicul plictisit si el de atata bullshit a huiduit violent. Au existat artisti care s-au descurcat foarte bine fara sa repete obsesiv si ca un lait motiv cele 2 cuvinte magice 'p**a mea'. S-au spus cateva rime foarte reusite la care a ras tot clubul. Castigatorul nu stiu daca a fost chiar pe drept desemnat, dar hei! cine sunt eu sa decid? Doar un membru nemultumit al publicului!:)) Dupa 'eveniment' clubul s-a golit, iar in 10 minute am ramas 10 suflete dornice de muzica in club. Si atunci dl. dj (care nu stiu unde a invatat sa mixeze, probabil acasa pe Traktor sau Fruity Loops sau si-a facut practica intr-o bodega slab populata) ne-a bucurat cu niste muzica mai veche gen '80 si '90. De mentionat ca domnul 'disk jockey' a incercat in prima sesiune de muzica sa faca niste 'zgarieri de disc' si niste fluctuatii de volum foarte nepotrivite si atat de proaste incat i-am sugerat ori sa inchida de tot muzica ori sa o lase sa mearga, dar sa nu se mai atinga de ea.
Pe final, inainte sa plec am incercat sa dansez putin impreuna cu amicul meu, cu o fata si cu un baiat care erau destul de bine dispusi. Asa ca ne-am batzait putin si ne-am asezat pentru ca a intervenit 'brigada de dans' si ne-au aruncat praf in ochi :)..bravo lor. Numai ca am de facut cateva precizari. Nu stiau decat un stil de coregrafie street dance, miscarile erau identice dar executate in alta ordine. Oricum, cu bune cu rele..dansau chiar foarte bine.
Nu am mai stat mult si am plecat inspre metrou impreuna cu amicul meu si cu un amic de-al amicului (pe care nici acum nu stiu cum il cheama desi a stat la masa cu mine si am si vorbit putin :)) ). Asa ca...nu stiu ce sfat sa va dau...in seara asta chiar nu stiu...adica nu vreau sa fac reclama proasta sau sa supar pe cineva, dar seara aceasta a fost destul de PLICTISITOARE, desi se presupune ca a fost 'un eveniment important de underground rap'.
In plus, barul a fost destul de scump pentru un club aflat in beciul unei case...clubul nu e aranjat asa cum ar trebui si in mijlocul clubului ai 2 sau 3 stalpi imensi ( stiu ca de sustinere) dar sunt de cacat asezati. Muzica a fost mult prea tare si nereglata corespunzator (multumim, nenea digeiu)...a da si inca o chestie foarte tare! In club aveau o plasma imensa! Pe care rula ceva independent de tot ce se 'discuta' in club, astfel ca atunci cand marele concert se desfasura si toata lumea trebuia sa fie in picioare cu mainile sus, pe tv rula videoclipul "Dear mama' de la Blaxy Girls. La asa clip cum sa mai ai chef sa ridici mainile in aer si sa strigi 'asta e pentru voi...'?????

POZE DE LA FILMARE

Am revenit cu poze de la filmare! In prima poza sunt eu cu Radu incercand sa ne incalzim. In a doua poza este George. Apoi Bogdan. Apoi toata echipa inafara de Vlad care face poza si Eduard. And last but not least eu cu Vlad intr-un moment de tandrete.
P.S. Asta este fata noastra de 'stam la -5 grade de 6 ore' :)))

Explicatie logica!

Dragii mei..dupa lungi cugetari am gasit explicatia. Pitzipoancele nu sunt proaste! Sunt doar bolnave psihic si sufera de o tulburare care se numeste sindromul Dorian Gray. Acest sindrom se manifesta printr-o preocupare permanenta in legatura cu infatisarea si o disfunctie psihica destul de serioasa care elimina alte interese, lansand sinele in centrul grijilor. Adica, creaturile acestea foarte penibile nu mai au alte preocupari decat sa se rujeze, macheze, aranjeze, penseze, barbiereasca, etc. Pentru ele propria persoana devine centrul universului lor. O sa spuneti ca este firesc sa se intample asta. Si eu voi spune: 'Da, dragii mei! Insa de la a avea grija de tine pana la a iti bate joc de tine e drum lung'. Oricum...majoritatea gagicilor pocnite pe la creier arata ca niste fetze de spate de husa de bloc (ca sa citez dintr-un clasic). Si ce e mai penibil la ele este faptul ca incearca atat de mult sa 'traga de ele' si sa evolueze incat evolutia se petrece. DAR IN JOS NU IN SUS. De asta se numeste involutia speciei. Pentru ca, sincer acum...daca toate femeile ar fi asa am avea raporturile astea: 95 % ar fi penibile, 5 % ar arata bine, dar ar fi de plastic.
In plus, la barbati am avea alte rapoarte: 50 % ar fi onanisti, 30 % gay si 20 % cocalari. Nici acum nu cred ca suntem departe de aceste rapoarte...
In plus, tin sa reamintesc duduilor ca tocurile cui nu se poarta pe noroiul si zloata de afara, culoarea roz aprins pe buze e de bordel, precum si ochii conturati puternic si buzele conturate in acelasi timp iti dau un aer de o posibila pretendenta la titlul de 'curva amatoare'. Nu, nu...nu de curva, ci de wannabe curva. Ceea ce e cam nasol zic eu..sa nu fi nici macar curva adevarata ci wannabe...
Oricum...2 cm de fond de ten, machiaj puternic, haine sclipitoare, geanta Luis Vagon si pantofi Dai cu Grebla nu te fac sexy. Ci doar infricosatoare:))
P.S. Mentionez faptul ca personal cunosc un terapeut grozav care pe mine m-a scapat de fobia de kitch si m-a invatat sa il ignor. Asa ca, daca aveti sindromul Dorian Gray voi fi mai mult decat bucuroasa sa va dau nr de tel al dr. psiholog. (mesaj pentru cele care inca mai au scapare si nu si-au decolorat parul)

14 februarie

O zi extraordinara pentru mine. Nu pentru ca am mancat bomboane de ciocolata pana am crapat si am facut declaratii de dragoste. Ci pentru ca am avut o zi de filmare. O zi de filmare extraordinara. Am stat in prezenta unor oameni pe care eu ii consider deosebiti. Incepand de la operatorul meu cu care am mai lucrat si care este jumatatea mea tehnica a creatiei, un om deosebit si alaturi de care am razbatut prin multe dificultati,ajungand la asistentii de regie care au facut o treaba grozava si au fost atenti la detalii, racorduri, timecoduri si alte nebunii si terminand cu cei mai importanti: actorii. Am avut parte de niste actori extraordinari, bine pregatiti, profi, oameni cu care mi-am putut face treaba extrem de bine. Dar nu am uitat de asistentul de imagine, un baiat grozav care inafara de a se ocupa de detaliile tehnice si de sunet ne inveselea pe toti. La cat de frig era pe platou, el reusea sa ne inveseleasca si sa ne faca sa uitam de frig.
Cred ca pentru prima oara m-am simtit cu adevarat ca pe un platou de filmare. Am lucrat toti ca o echipa adevarata. Cele aproape 16 ore de filmare pentru unii au meritat din plin efortul.
Pe aceasta cale as vrea sa enumar oamenii carora le multumesc pentru ca si-au dedicat ziua de 14 februarie filmului meu:
Radu B., Vlad G., Catalin M., Eduard A., Radu C., George C., Bogdan M.
Va multumesc pentru profesionalismul de care ati dat dovada, va multumesc pentru rabdarea si stoicismul cu care ati indurat conditiile vitrege de lucru, va multumesc pentru ca, alaturi de voi, ideile mele se materializeaza.

P.S. IN MOMENTUL IN CARE ESTI TRIST, TE SIMTI LA PAMANT SI ESTI DEPRIMAT, CEA MAI BUNA SOLUTIE ESTE SA FILMEZI CEVA. PENTRU CA ACTORII AU O FORTA INCREDIBILA DE A TE RIDICA SI DE A TE ANTRENA IN NEBUNUL LOR JOC. VA MULTUMESC PENTRU CA M-ATI RIDICAT DE LA PAMANT SI PENTRU CA AVETI INCREDERE IN MINE. Chiar daca nu v-am spus pana acum, filmarea asta a insemnat mult mai mult pentru mine decat o filmare. A insemnat terapie.
Va multumesc pentru tot...

De ce urasc eu Sf. Valentin

Se spune ca Sf. Valentin este o sarbatoare a dragostei. Si se mai spune ca in aceasta zi dragostea e la cotele maxime. Sa mori tu! De ce trebuie sa fie o singura zi pe an in care dragostea sa fie la cotele maxime? De ce trebuie sa astepti 1 an de zile ca sa dai cadou un ursulet de plus, sau o bomboana sub forma de inimioara, sau o floare persoanei iubite? Daca in timp ce astepti tu ziua indragostitilor te desparti de persoana respectiva sau nu mai ai ocazia sa faci gestul frumos?
Consider ca ziua asta 'Sf. Valentin' este o mare porcarie. Stiti de ce? Pentru ca e de-a dreptul penibil sa sustii ca o singura zi pe an esti 'cel mai indragostit' si o singura zi pe an cuvintele 'Te iubesc' au alta semnificatie. Eu sunt o persoana destul de romantica si tocmai de asta mi se pare idioata ideea de 'Sf. Valentin- ziua indragostitilor'. Ori daca esti indragostit, crede-ma prietene ca la tine va fi ziua indragostitilor in fiecare zi si in fiecare zi vei vedea inimioare si fluturasi in fata ochilor.
Stiti cum vine treaba asta? E un fel de complot universal ca intr-o singura zi toti sa ne spunem 'Te iubesc' si toti sa ne tinem de mana si sa mancam bomboane de ciocolata. Dar de ce trebuie sa fie o singura zi, marcata si botezata si nu poate fi in permanenta asa? De ce ziua asta de 14 februarie inseamna atat de mult in ochii tuturor in loc sa fie atmosfera asta in fiecare zi? Magazinele se intrec in 'super oferte de Sf. Valentin' oferind spre vanzare bomboane, inimioare rosii de plus, ursuleti si catei de plus inscriptionati cu 'te iubesc'. De ce nu exista ofertele astea tot anul? Crede-ma ca daca analizam putin iese socoteala asta: in saptamana dinaintea zilei de Sf Valentin si inclusiv in ziua Inimioara, vanzarile cresc (cel putin in teorie). Daca magazinul asta ar pastra produsele si le-ar vinde tot anul sunt convinsa ca ar face niste vanzari record pentru ca oameni indragostiti sunt tot anul nu numai intr-o saptamana.
In alta ordine de idei, mi se pare foarte draguta ideea cu mesajele cu 'Will you be my valentine?'. Asta ar fi cam singurul motiv pentru care agreez sarbatoarea asta.
Dar, daca stau sa ma gandesc...de ce astepti un an ca sa-i 'ceri prietenia' omului cand poti sa faci acest lucru foarte lejer in oricare alta zi. Si inca ceva 'dragostea se simte nu se cumpara'...

A DOUA CEA MAI PROASTA ZI DIN VIATA MEA

Eu credeam ca ziua proasta a fost doar ziua de 10 februarie..ei bine, dragii mei...nu e asa...si astazi a inceput in aceeasi maniera deosebita. Am iesit din casa cu gandul sa ajung la cimitir la cineva. Si nici bine nu am facut 2 pasi ca era sa plonjez pe burta intr-o balta. Am continuat sa patinez pana la metrou si sa fac trucuri de patinaj artistic. In drumul meu am calcat intr-o balta adanca ceva mai sus de glezna si mi-am facut un mini acvariu in cizma.
Am coborat la gara cu gandul de a ma duce sa imi achizitionez 'roti' noi pentru ca cizmele cu care eram incaltata nu tineau la apa si nici la gheata. Gasesc un magazin, vad ceva interesant si ghici ce! Aveau doar masuri mari. Ies nervoasa din magazin si disperata ma uit in toate directiile dupa un alt magazin de incaltaminte. Si ghici ce! Fac doi pasi si in fata mea, aproape atingandu-mi nasul cade un turture de gheata imens care se sparge lovindu-mi picioarele. Am inghetat in secunda 2. Prietena mea a fost lovita de turture in ochi si acum are un ochi vanat :)))). Buuun...mergem noi ce mergem sa gasim un magazin de 'roti' si nu gasim asa ca ne hotaram sa ne intoarcem la primul magazin si sa caut un model pe masura mea. Gasesc niste incaltari amuzante si culmea! erau marimea mea. Mi le cumpar, le incalt si plec. Ajung aproape de statia de autobuz. Cum pe trotuar nu aveai pe unde sa mergi, am decis sa merg pe marginea carosabilului. Prietena mea mergea in fata. Si trece pe langa noi o masina care o stropeste pe ea din cap pana in picioare. Pe mine nu, insa. Ajungem blestemand si injurand in statie si vine autobuzul intr-un final. Ne suim in autobuz si toate bune si frumoase. Cand, la un moment dat cu 10metrii inainte de statia de autobuz de la Basarab, masina opreste brusc pentru ca ii cazuse linia de contact de pe fire. Buuuun..stam 10 minute pana o reancoreaza si apoi ajungem in statie. Urmatoarea statie a fost ok. Dar cu o statie inainte sa coboram iar se opreste autobuzul pentru k 'nu avea loc sa treaca de o amarata de masina'. Si dai si mai stai 10 minute pana vine soferul sa-si mute masina. 10 minute teribile de injuraturi si tipete din autobuz. Coboram in sfarsit la cimitir, ajungem la mormant si, dupa un slalom prin zapada de 60-70 cm ne dam seama ca nu avem foc pentru lumanari. Biiiiineeee...imi proptesc prietena in urmele mele de zapada si inarmata cu o candela ma duc la capela (care era fix in fata mormantului). In capela se tinea o slujba de inmormantare...asa ca nu am indraznit sa intru si am rugat pe cineva sa intre sa aprinda lumanarea. Bun...lumanare am..foc am...urme proaspete in zapada am...deci nu-mi lipseste nimic...a da..margini de morminte pe care aluneci si gard cu ghimpi ascutiti langa fata avem...deci incep sa ma tarasc pentru a ajunge cu lumanarea aprinsa la mormant..and guess what! Mi se stinge lumanarea la 2 metrii de mormant.. Bucurie maxima.. ma duc la mormant dezgrop urna de lumanari si iau de acolo o candela inalta in care imi bag lumanarea si ma intorc sa iau IAR lumina. Intr-un final, ajung cu lumanarea aprinsa la mormant.
Plec de la cimitir si singurul loc prin care poti sa traversezi strada este o zebra semaforizata la cerere. Adica atunci cand vrei sa traversezi apesi un buton si astepti. Nici o problema..numai ca trecerea era inundata..asa ca imi iau colacul de salvare si ma afund in apa pana la glezna...
Pana sa ajung la metrou la Basarab, dragii mei...am calcat prin 4 balti inalte pana la glezne si printr-o balta pana la genunchi aproape.
:)
Asa ca per total ziua mea a fost grozava! La fel ca cea de ieri. Si ghici ce! E de abia 13:48!

Cea mai proasta zi din viata mea

Stiam de cum m-am trezit ca ziua de azi va fi proasta. Am simtit-o chiar de cum m-am trezit. Desi aseara dracul nu era asa de negru. Astazi s-au intamplat cele mai tampite lucruri. Si am ajuns din rau in mai rau. Vestile de azi au fost tare proaste si au continuat pe tot parcursul zilei. A fost un fel de potop de vesti proaste. Un fel de armagheddon. Totul a inceput de la un actor care mi-a spus ca nu mai poate juca in film, totul a continuat cu o desfasurare in forta si cu alte telefoane la fel de proaste si presimt ca nu s-a sfarsit ploaia de rele. It's still 20:00 folks!
Mda..alte intamplari de astazi: o discutie foarte tare la telefon cu un actor dobitoc care imi cere un car de bani pentru o filmare si care 'taxeaza la replica', un ghinion extraordinar si multa neatentie, cam 2 milioane de nervi si alte 2 milioane de griji. Astazi am aflat ca un om care ma urmareste (stalker) de 7 ani mi-a dat de urma IAR, dupa eforturile mele numeroase de a imi schimba nr de telefon & conturile publice. Asa ca, pana acum am parte doar de vesti proaste si de suparari. Daca stau sa ma gandesc bine, cred ca e cu ghinion ziua asta...10 februarie..mda..sigur e cu ghinion. Toate nenorocirile s-au intamplat intr-o singura zi. Macar sa avem parte de o singura zi de acest gen..o singura zi pe an ma refer..
Pe deasupra am si o stare de deprimare/ suparare nici nu stiu cum sa-i zic...
Clar nu a fost o zi buna pentru mine...Stii, ca daca stau sa ma gandesc azi a fost una dintre cele mai proaste zile ale mele..
Acum un an in aceeasi zi paseam prima data in Ploiesti. Si era un friiiiiig...
Acum 2 ani nu mai stiu ce facem in data de azi..
Dar acum 3 ani stiu ce faceam: faceam cea mai mare greseala din viata mea. Imi puneam streangul de gat singura si ma legam la cap fara sa ma doara. Hey...daca stau sa ma gandesc cam pe la ora asta se intampla..:) 'ora norocoasa':)) la fel ca toata ziua de azi! Plina de rahat..pardon..noroc:))
Nu cred ca am un sfat pentru voi in seara asta..dar promit ca daca imi vor veni idei le voi asterne pe o hartie si le voi publica. Asta daca nu cumva (dupa cum spuneam mai devreme intr-o discutie la telefon) 'va cadea o cometa peste Bucuresti'. Acum ma astept la orice, credeti-ma! Chiar la orice!
De altfel, daca doriti sa ma informati de vre-un ghinion/ problema/ dificultate/etc. va rog sa faceti acest lucru astazi! Pentru ca nu stiu daca ma veti mai gasi maine:) Deci grabiti-va ca timpul trece si mai avem 4 ore din data de 10 februarie!

Curatenie generala!

Zilele astea am facut o chestie pe care am incercat sa o aman cat am putut de mult. Mi-am facut curat in amintiri. Mi-am aruncat la gunoi toate lucrurile pe care le-am considerat dispensabile. Am facut ordine in sertarele mintii mele si am ajuns la concluzia ca e mai bine fara amintiri decat cu amintiri. Mi-am adunat toate mizeriile si le-am aruncat. La fel si obiectele din camera mea. Ce am considerat ca e lipsit de sens in camera mea am aruncat. De prin calculatorul meu foarte incarcat am sters atat de multe poze incat am ajuns sa am 10 gb liberi. Cred ca am sters cam jumatate din lista de mess. Am ajuns sa nu mai am loc la ignore. Cred ca e timpul sa merg mai departe si sa renunt la a imi pasa despre trecutul meu. E timpul sa inceapa o noua etapa din viata mea. O etapa mult mai buna decat cea care a fost.
Intradevar am fost dezamagita de situatiile zilelor trecute, dar am hotarat sa le mai pun si la spate, nu numai la inima.
Chiar azi vorbeam cu un amic despre faptul ca problemele vin atunci cand chiar nu e momentul. Dar oare e vreodata momentul? El imi spunea ca exista momente in care se aduna foarte multe si nu e usor sa treci peste ele. Eu ii spuneam ca indiferent de cate probleme ar aparea, nu trebuie sa ne dam batuti. Sa stiti ca o sa tin cont de sfatul pe care i l-am dat lui. Nu ma voi descuraja din cateva vorbe aruncate aiurea. Momentan am atatea pe cap incat singurul lucru care mi-ar trebui e sa fiu la pamant..asa ca voi fi puternica. Chiar daca acum cateva zile eram cam deprimata.
Nu merita sa fi deprimat pentru nimic in lume. Mai ales pentru situatii si oameni care nu merita!
In continuare, pentru a schimba putin nota postarii abia astept filmarile de sambata seara. Am chef sa ma pun serios pe treaba si sa incep sa lucrez mai mult. Filmarea asta reprezinta mai mult decat o filmare. Reprezinta o granita, o linie trasa pe foaie vietii. Filmarea asta reprezinta o promisiune facuta de mine mie...
Of..de nu ar veni odata sambata...:)

Stilul flausat...

Dragii mei, zilele astea m-am plimbat destul de mult prin oras. In drumurile mele am intalnit oameni diferiti cu haine diferite. Dar un nou trend 'feşiăn' mi-a atras atentia. Intr-un mod negativ.
Stateam in metrou zilele trecute si se aseaza langa mine o fata. Frumoasa foc, cu ochii albastrii, blonda, cu toate dotarile, deci arata foarte bine. Parea sa aibe stil si clasa nu parea a fi pitzipoanca sau mahalagioaica. Parea a fi o gagicuta din alea 'feşiăn victim' aranjata, stilata. O studiez, ma uit la ea, manichiura perfecta, fardata impecabil fara exces de fond de ten sau fard. Era ca o papusica de portelan. Hainele erau office, o jacheta de piele neagra pana la mijloc si o fusta scurta dar decenta. Arata foarte bine si chiar avea bun gust. PANA CAND S-A RIDICAT IN PICIOARE! Cand s-a ridicat ochii mei care o studiau descopera ceva incredibil de stupid. Probabil fata purta niste ghetute cu toc inalt scurte. Am zis probabil, pentru ca nu stiu. Nu, pentru cei care se intreaba, nu am probleme cu ochii, eu vad foarte bine. Dar un anume obiect vestimentar imi bloca privelistea. Duduia, peste dresurile maro inchis si peste cizmulitele/ ghetutele/ incaltamintea folosita isi pusese ATENTIE: O PERECHE DE CIORAPI FLAUSATI DE LANA COLORATI astfel incat isi invelise gamba si pantofii. Picioarele ei erau perfecte dar acoperite de 'fularele flausate' picioarele deveneau BUTUCI. Biata de ea nu putea sa mearga bine pentru ca tocul sau talpa (inca nu stiu ce anume )i se agata de sosetele rastignite ostentativ peste incaltaminte. Cand statea jos era ok, sa zicem. Dar cand se ridica era de-a dreptul penibil. Cred ca fata asta a vazut undeva pe un canal de moda vreo colectie celebra in cadrul careia modelele purtau peste incaltaminte sosete sau ceva de genul. Asa ca ea, mica noastra creatoare, a decis sa lanseze in Romania in exclusivitate stilul flausat si sa redefineasca scopul ciorapilor facuti de bunicutele noastre.
Din punctul meu de vedere ar fi mai bine o exterminare totala a acestor specimene feminine care strica cursul modei si il degradeaza. A..da...si se fac de ras cu inventii si inovatii demne de un kitch perfect!