Cultura de 2 lei

Ce mai putem face cu 2 lei astazi?
1. ne cumparam o inghetata
2. cumparam o revista de integrame
3.cumparam o banda scotch
4. cumparam o pereche de sosete
5. cumparam o bere
6. cumparam un caiet sau 2 (depinde de calitate)
7. intram la muzeu (WTF? )

Cum adica intram la muzeu? Pai..uite chiar asa! Intram la Muzeul Judetean de stiintele naturii Prahova care isi are locatia in Palatul de Cultura al orasului Ploiesti. Pretul intreg al biletului este de 3 LEI. Deoarece muzeul este in renovare, pentru public sunt deschise doar 3 camere. Dar si ce camere! Desi sunt bucuresteanca, recunosc faptul ca din punct de vedere al echipamentului, cele 3 camere intrec cateva dintre muzeele bucurestene. Exponatele prezente, desi sunt putine, sunt foarte bine explicate si reprezentate. Langa aproape fiecare exponat sunt expuse informatii despre el. In acest muzeu gasim de la animale si cateva exponate geologice, corpul uman explicat pe intelesul tuturor. Machete detaliate, manechine translucide prin care vedem circuitul sangelui in corp, precum si pozitionarea organelor, borcane cu fetusi aflati in diferite stadii ale dezvoltarii, precum si organe ne dezvaluie mari secrete ale corpului uman. Iar daca dupa ce ai vizitat muzeul vrei sa vezi cu ce ai ramas in cap, poti face un test gratuit despre corpul uman. :) Si totul in doar 2 lei daca esti student, altfel 3 lei te costa distractia.
E pacat ca nu foarte multa lume viziteaza acest loc, mai ales ca este atat de accesibil si de frumos.

P.S. Cand mergem in parcul de distractii, turul cu vreo masinuta care te da peste cap de te face sa iti borasti matele costa 5 lei, dar nu conteaza pt ca noi platim.
Dar vizita la un muzeu de unde pleci cu ceva , inafara de o galeata de adrenalina in sange de la zvapaiala in tiribombe, costa 3 lei.

Programul muzeului marti-duminica 10:00- 17:00
Intrare: 3 lei adulti
2 lei elevi si studenti
Nota de prezentare: 8 + (din lipsa spatiului)
Nota de prima impresie 10 + ( elemente foarte bine explicate, pe intelesul tuturor )

TRAFFIC MESSENGER

Daca nu esti sofer, probabil ca esti la fel ca mine, adica 'peton'. Toata ziulica te plimbi cu pejosul, traversezi pe animale din savane si respecti regula culorilor calde la semafor. Daca ti se pune sa traversezi prin mijlocul strazii, o faci, dar numai alergand si tipand din toti rarunchii: 'Aoleo! S'ai cocoana ca varsa spirtu!' sau 'Baaa! Vine masina! Fugi'. Cand vezi alt 'peton' la trecerea de 'petoni', va aliati fara sa va priviti si incepeti traversarea regulamentara prin fata conducatorului auto care inca mai are manualul de sofat in masina deschis la 'Acordarea prioritatii'. Spun asta, pentru ca majoritatea soferilor uita fix capitolul asta cand e vorba de traversari de strada. Bun, destul despre petoni. Hai sa vorbim despre soferi. Cand esti sofer, totul e foarte simplu. Ai o masina, ai o pedala de acceleratie si un claxon. restul e istorie. A da..si ai si un 'amestecator in benzina' (schimbator de viteze)care te ajutasa decizi la ce viteza vrei sa-l arzi pe peton. CAnd esti sofer, ai un fel de dialog minimalist cu cei din trafic. Acelasi semn semifica mai multe lucruri deodata. Cand vorbim de trecerea masinii pe luminile de avarii, ea poate semnifica urmatoarele:
1. Merci pt prioritate! Daca individul te-a lasat sa treci in fata lui.
2. Cu placere! Daca ti-a dat cineva avarii pt k l-ai lasat sa treaca in fata ta.
3. Ba ce plm! Nu vezi ca sunt in spatele tau? Daca dobitocu face manevre fara sa se uite
4. Ba da, si ce daca? Daca dobitocu din spate nu iti intelege intentia.
5. Misca, domne, ca nu-i cortegiu funerar! Daca dobitocu din fata are drum intins si merge cu 40 la ora.
6. N-am chef! Na! Ce-o sa faci, a? Daca dobitocu din spate iti arata luminile de avarii.
7. Avarii puse in timpul parcarii simbolizeaza: Da stiu, ca nu parchez bine, da mi se cam rupe pt k am luminitele astea. Hai papapa!
Flash-uril sunt altceva. Sunt si ele un fel de avertizare/ multumire/ injuratura. Dar ele sunt mai expresive. De exemplu daca un tirist iti da cu avarii cand e in fata ta inseamna k drumul e liber si poti sa depasesti. De obicei tiristii turci 'vorbesc' prin semnde d-astea. Iti dai seama cum povestesc ei altor tiristi cam tot ce au vazut si ce au facut...
Avarii + Flash-uri + 1 claxon mic + avarii + lumini de stop= 'Bai nene, si am fost acolo in oras si era plin de martalogi d-astia care nu stiau sa conduca. Da ma..si l-am claxonat pe unu si mi-a dat pe avarii asa ca m-am dus dupa el si l-am pocnit.'
Voi ce spuneti la volan si cum spuneti? Ca noi, petonii avem ori degetu mijlociu, ori tupeul de a nu ne misca de pe trecerea pietonala nesemaforizata atunci cand voi opriti. Destul de sugestiv, nu? A da..si mai avem si semnul ala cu mana in lehamite..ceva gen 'da bine, esti si tu aici....'

Operatiunea 'Animal Planet'

De cand ma stiu am avut o atractie magnetica fata de animale. Fie ca erau animalele de companie ale vreunei persoane, fie ca erau animale de pe strada sau chiar salbatice, le-am indragit de mica. Primul contact cu un caine este imortalizat intr-o poza, pe care daca o voi gasi, promit sa o postez. De-a lungul vremii, mi-am terorizat parintii cu aducerea acasa a unor animale gasite pe strada, lovite, abandonate sau chiar...moarte. Da, da...moarte. In asti 22 de ani, parintii au avut muuulte probleme din cauza mea, pe tema animalelor. Tin minte ca in cartier mi se zicea 'Mama animalelor', pentru ca ma ingrijeam de fiecare. Prin anii '90 (vai! cum suna!)in cartier era plin de caini maidanezi care se impuiau de zor, sincronizand vreo 3 sau 4 cateluse de-odata. Rezultatul? 1 catelusa gestanta = intre 3 si 12 pui. 4 cateluse gestante = 4 x intre 3 si 12 puiuti. La un simplu calcul al posibilitatilor minime, avem 3 catei minim x 4 catele = 12 pui. Dar, cum mama natura a fost foarte darnica in privinta fertilitatii animalelor, ne pomeneam cu 8, 10 sau chiar 12 animale per cap de catea. Ceea ce este destul de mult. Deci, intr-o luna, in cartier apareau in jur de 25-30 de pui. Si eu, ca o 'mama a animalelor' aveam grija de fiecare catea in parte si de fiecare pui. Ii aduceam acasa cu randul, pentru a ii face mamei o bucurie si pentru a hrani puiul. Mereu cand o chemam pe mama la usa, mama spunea foarte ironic din casa'Ce ai adus de data asta?'. Si eu, bucuroasa ii raspundeam 'Uite, mami! Puiul ala de-ti place tie!'. Mamei ii placeau toti puii, deci manevra tinea. :)
Tin minte, ca tot prin anii '90 a aparut o invazie de sobolani la subsolul blocului. Putin spus invazie. Era o cireada de sobolani grasi, mari cat toate zilele si cu mustati uriase care alergau fericiti in jurul blocului. Eu, impreuna cu Mihaela (vecina de la 1), ne uitam destul de fascinate dupa ei. Dar cum fetele sunt mai tolerante, baietii cartierului erau de-a dreptul suparati pe invazia de rozatoare si ii vanau, aruncandu-le bolovani in cap. Vazand una ca asta, eu si Mihaela ne puneam pe un jelit si pe un plans de numa-numa. Intr-un final, saturati de momentele lacrimogene, baietii abandonau vietatea ametita si de cele mai multe ori moarta si plecau. Iar eu cu Mihaela mergeam si ne uitam la victima si plangeam ca doua...fete cu inimi mari!
In cartier aparuse o catelusa raioasa ( sau cu o boala de piele; important e k arata grotesc, fara par pe ea si cu bube ). Eu, cred ca am fost singurul copil de la bloc suficient de nebun ca sa puna mana pe ea.
Din luuuuuuuuuuuuuuunga lista a animalelor care mi-au vizitat palierul etajului sau casa se numara: vrabii, turturele, serpi, sobolani, soareci, hamsteri, mierle, caini si pisici (fara numar), broaste, omizi ( bine cunoscutele concursuri de omizi-viteza; apropos de asta, cred ca e cel mai tare concurs, cine cunoaste stie), fluturi, pesti, gaini, etc...
De fiecare data ai mei au incercat sa ma 'echilibreze', dar fara sa imi reteze grija si dragostea de animale, ceea ce e o treaba destul de importanta.
Mi-am amintit ceva foarte dragut: dragostea asta de animale e contagioasa!
Tin minte ca prin anul 1 m-am dus la facultate cu o pisica luata de la bloc, pe care i-am facut-o cadou de paste (miel miorlaitor de paste) unui profesor. Nu mare i-a fost mirarea cand a vazut o cutie de cadou care misca. Alt cadou la fel de dragut (zic eu) este cadoul facut unei cunostinte : un hamster alb. Mare incantare si mare minune de soricel.
Eu niciodata nu am primit un animal (din cate stiu). Dar nu-mi pare rau. Pentru ca de fiecare data am avut norocul de a intalni un animal care sa aibe nevoie de mine.
Acum 1 luna am adoptat un pui de porumbel ( am scris si o postare despre el, il cheama Micky Bebelino). Porumbel care s-a dovedit a fi o turturica superba si ma pregatesc de eliberarea ei cat mai curand posibil (cand o avea toate penele). Astazi am gasit in parcul IOR alt animal care are nevoie de mine si pe care l-am dus la veterinar. Este vorba despre un imens pescarus pontic, inalt de-ti vine peste genunchi, si cu o anvergura a aripilor in jur de 1m - 1,2 m. Bietul de el, are un piciorus rupt/ malformat si era si mort de foame. I-am facut un culcus de lux pe terasa blocului si parea foarte incantat de 'noua casa provizorie'. L-am hranit cu peste proaspat de la tata-pescar si astept sa isi revina si sa zboare. I-am pus numele Jan, ca Ion e prea patriot!
Probabil ca ma considerati nebuna, dar nu sunt. Sunt doar nebuna dupa animale.

PS: Bine ca nu traiesc elefanti in Bucuresti, ca si pe aia i-as lua sa-i ingrijesc! Problema nu ar fi cu ce i-as hrani! Ci cum i-as urca pana la mine la etaj? :)))






EL ESTE JAN. In prima poza isi aranja penele. In a doua poza zambea :)