joi, 11 februarie 2010

A DOUA CEA MAI PROASTA ZI DIN VIATA MEA

Eu credeam ca ziua proasta a fost doar ziua de 10 februarie..ei bine, dragii mei...nu e asa...si astazi a inceput in aceeasi maniera deosebita. Am iesit din casa cu gandul sa ajung la cimitir la cineva. Si nici bine nu am facut 2 pasi ca era sa plonjez pe burta intr-o balta. Am continuat sa patinez pana la metrou si sa fac trucuri de patinaj artistic. In drumul meu am calcat intr-o balta adanca ceva mai sus de glezna si mi-am facut un mini acvariu in cizma.
Am coborat la gara cu gandul de a ma duce sa imi achizitionez 'roti' noi pentru ca cizmele cu care eram incaltata nu tineau la apa si nici la gheata. Gasesc un magazin, vad ceva interesant si ghici ce! Aveau doar masuri mari. Ies nervoasa din magazin si disperata ma uit in toate directiile dupa un alt magazin de incaltaminte. Si ghici ce! Fac doi pasi si in fata mea, aproape atingandu-mi nasul cade un turture de gheata imens care se sparge lovindu-mi picioarele. Am inghetat in secunda 2. Prietena mea a fost lovita de turture in ochi si acum are un ochi vanat :)))). Buuun...mergem noi ce mergem sa gasim un magazin de 'roti' si nu gasim asa ca ne hotaram sa ne intoarcem la primul magazin si sa caut un model pe masura mea. Gasesc niste incaltari amuzante si culmea! erau marimea mea. Mi le cumpar, le incalt si plec. Ajung aproape de statia de autobuz. Cum pe trotuar nu aveai pe unde sa mergi, am decis sa merg pe marginea carosabilului. Prietena mea mergea in fata. Si trece pe langa noi o masina care o stropeste pe ea din cap pana in picioare. Pe mine nu, insa. Ajungem blestemand si injurand in statie si vine autobuzul intr-un final. Ne suim in autobuz si toate bune si frumoase. Cand, la un moment dat cu 10metrii inainte de statia de autobuz de la Basarab, masina opreste brusc pentru ca ii cazuse linia de contact de pe fire. Buuuun..stam 10 minute pana o reancoreaza si apoi ajungem in statie. Urmatoarea statie a fost ok. Dar cu o statie inainte sa coboram iar se opreste autobuzul pentru k 'nu avea loc sa treaca de o amarata de masina'. Si dai si mai stai 10 minute pana vine soferul sa-si mute masina. 10 minute teribile de injuraturi si tipete din autobuz. Coboram in sfarsit la cimitir, ajungem la mormant si, dupa un slalom prin zapada de 60-70 cm ne dam seama ca nu avem foc pentru lumanari. Biiiiineeee...imi proptesc prietena in urmele mele de zapada si inarmata cu o candela ma duc la capela (care era fix in fata mormantului). In capela se tinea o slujba de inmormantare...asa ca nu am indraznit sa intru si am rugat pe cineva sa intre sa aprinda lumanarea. Bun...lumanare am..foc am...urme proaspete in zapada am...deci nu-mi lipseste nimic...a da..margini de morminte pe care aluneci si gard cu ghimpi ascutiti langa fata avem...deci incep sa ma tarasc pentru a ajunge cu lumanarea aprinsa la mormant..and guess what! Mi se stinge lumanarea la 2 metrii de mormant.. Bucurie maxima.. ma duc la mormant dezgrop urna de lumanari si iau de acolo o candela inalta in care imi bag lumanarea si ma intorc sa iau IAR lumina. Intr-un final, ajung cu lumanarea aprinsa la mormant.
Plec de la cimitir si singurul loc prin care poti sa traversezi strada este o zebra semaforizata la cerere. Adica atunci cand vrei sa traversezi apesi un buton si astepti. Nici o problema..numai ca trecerea era inundata..asa ca imi iau colacul de salvare si ma afund in apa pana la glezna...
Pana sa ajung la metrou la Basarab, dragii mei...am calcat prin 4 balti inalte pana la glezne si printr-o balta pana la genunchi aproape.
:)
Asa ca per total ziua mea a fost grozava! La fel ca cea de ieri. Si ghici ce! E de abia 13:48!

3 comentarii:

  1. nu imi vn sa cred dar asta am patit.............pe mine ma doare ochiu de mor.........k sper sa apara soarele si pe strada noastra

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu sunt sigur ca va aparea soarele si pe strada ta din nou....si totul va fi bine(si nu iti spun asta doar din complezenta pt ca nu sunt genul-eu cred in asta).Toate aceste mici necazuri trec si atunci cand vor venii si zile mai bune aceste mici ghinioane nu vor mai conta...Bucura-te de ce ai,cauta bucuria in jur,simte oamenii care vor sa te ajute si apreciaza orice vorba spusa din suflet fara a o judeca...Momente de genul asta au mai fost,ghinioane la fel dar oamenii ca si faptele lor raman intotdeauna in amintirea vremurilor bune...Increde-te in ei,increde-te in tine si nu lasa micile stresuri sa devina probleme...nu te necajii daca viata si necazurile nu te necajesc fara rost...Cu respect si admiratie....danny-boy

    RăspundețiȘtergere
  3. mai andra.. eu sincer nu o vad ca o zi trista .. ci una plina de evenimente .. asa cum ai postat in "Antidotul stresului", consider ca ar trebui sa te amuzi de faptul ca ti-au mers lucrurile prost ... priveste si tu totul dintr-o maniera obiectiva .. si razi .. zambeste .. :)

    RăspundețiȘtergere