Unirea Acaret Shopping Center

Lumini orbitoare! Lux! Reclame peste tot! Miros de parfum si decor imbietor! Centrul atentiei din Bucuresti! Locul in care vrei sa fii vazut! Locul in care iesi cu gagica pentru a fi admirat de restul muritorilor de rand. Locul unde toate fetele sunt "Bah Ion.Ce?", " Lady Laba", "R' Ihaha-NA!". Visul putoilor de 14 ani! Bine ati venit in UNIREA ACARET SHOPPING CENTER! Aici veti gasi cam tot ce se gaseste in SIR, PIATA OBOR, BIG BERCENI & co, numai ca aici toate costa mult mai mult decat altundeva. Nu ma credeti? Vreti exemple? Ok!
2 bucati clame mici roz cu buline albe - OBOR -0,50- 1leu/ bucata. ; U.A.S.C.- 30 lei/ ambele
1 bentita simpla de plastic rosu, fara model- OBOR- 2lei -4 lei ; U.A.S.C.- 25 lei/ bucata
tricou din seria celor de la magazinele de 12 lei orice produs- U.A.S.C. - 70 lei -150 lei/ carpa.

Magazinele au reduceri peste reduceri! 70 % reducere din colectia de vara! Si totusi o pereche de sandale de vara costa 350 lei cu tot cu reducere.
Reduceri mega uriase! 1 pereche de chiloti no name costa 50 lei! Si culmea: parfumurile s-au ieftinit!
Calculul meu modest: 3 perechi de chiloti= 1 parfum de la nuj ce companie smechera!

U.A.S.C. este un fel de Herastrau de lux pentru toti cei care vor sa iasa 'in oras' in zilele fierbinti si sa stea cu gagica la aer conditionat! Iar in zilele friguroase este un fel de semineu urias pentru toti snobii saraci!
Socoteala: Salariul unui om (nu zicem normal ca nu stim ce inseamna) este undeva pe la 800-1200 lei. Consideram ca sta in gazda impreuna cu inca cineva intr-un apartament cu 2 camere si ca toate cheltuielile se impart la doi. Vorbim deci, despre partea unui singur om.
70-100 euro- chiria pe luna=> 300lei-400lei. Sa consideram 300 lei.
Intretinere + curent + gaze + net + tv=> 120 lei + 30lei + 10 lei + 40lei (net + tv)=> 200 lei
Mancare => consideram fiecare masa in valoare de 8 lei (ca bonurile de masa)=> 24 lei/ zi=> 720 lei/ luna.
Telefon - 50 lei / luna.
Tigari- 300 lei ( 1 pachet pe zi)
Alte cumparaturi necesare- 100 lei- 200 lei . Consideram 150 lei/ luna.
TOTAL
300 + 200 + 720 + 50 + + 300 +150 = 1750 lei/ luna pentru un trai minim.

In acest moment, eroul nostru este pe minus. Nu conteaza cu cat. Chiar daca este vorba de 500 lei sau 700 lei. Ce e de facut? Se lasa de tigari. Ok! Ramane cu 1450 lei / luna dintre care are doar 1200 maxim. (k asa ne-a fost vorba la inceput si am ales salariul cel mai mare la consumul cel mai mic per persoana). Deci ii lipsesc 250 lei/ luna ca sa traiasca. Nu ca sa iasa in oras, nu ca sa se distreze, nu ca sa iasa la film si in club, nu pentru haine si mofturi. Doar pentru un trai minim. Hai sa zicem ca nu mananca de 750 lei pe luna (desi e minim). Sa zicem ca e mai slabut si mananca mai putin cu fix 250 lei, adica de 500 lei. Acum se incadreaza. DAR O MASA DE-A LUI VALOREAZA 5,5 lei/ portie. Si cum un om mananca de 3 ori pe zi rezulta 16,5 lei / zi pentru mancare. Ce poate manca el de 5,5 per masa? Pai isi ia o paine (1 leu), 2 iaurturi (2 lei), 8 feliute de salam ( 2lei) -stiu pentru ca zilele trecute am cumparat cateva feliute de salam pentru un caine de pe strada-. Si asta e la micul dejun. La pranz se duce la piata si cumpara 1 kilogram de cartofi din care mananca 2 zile ( 2 lei), 1 kilogram de rosii (2 lei) si de 1 leu isi ia salam (4 felii). Dupa o masa atat de 'copioasa' in timpul zilei, seara decide sa isi cumpere niste branza topita (3 lei), 1 paine (1 leu) si 1 iaurt ( 1 leu)/ 2 mere mici (1 leu).
ACUM IMI EXPLICATI SI MIE, VA ROG, PENTRU CINE E DESCHIS UNIREA ACARET SHOPPING CENTER? Cine isi permite sa indrazneasca sa se plimbe macar pe acolo? Cine suporta sa vada atat de mult lux in jur si sa n-aibe bani nici macar sa manance ca lumea? Ce fel de oameni se distreaza acolo, vazand preturile alea exorbitante? E ca si cum noi toti am fii niste sobolani jegosi care se plimba intr-o capcana de aur! Numai ca aceasta capcana nu este pentru sobolani ci este o capcana a sperantei si a iluziilor!

Noapte

E o noapte calduroasa. Masinile abia se mai misca pe strada pustie. Par incremenite in linistea nocturna. Ici colo, cate o balta sclipeste pe cimentul infierbantat. Cu pasi greoi urc treptele ce ma despart de cer. Sar. Ajung iar pe pamant. Dar pe un pamant inalt de 9 etaje. In jur totul pare oprit de parca timpul sta in loc. Cerul e plin de stele tacute, martore la frica mea. Pe terasa nu mai e nimeni decat eu. Mi-e frica sa pasesc inainte sau sa dau inapoi. Am ajuns deja atat de departe incat, sa cobor ar fi pacat. Cu rasuflarea taiata, ascult glasul orasului. De aici, de sus, orasul are alta voce. E mai misterios si mai infiorator. In intunericul ce ma cuprinde se aude doar tanguitul si plansul unui om nebun ce striga in plina noapte. Siroaie de transpiratie curg pe spatele meu la auzul urletelor sfasietoare. Stelele danseaza razand malefic peste capul meu. Acolo, simt ca e sfarsitul. Pe terasa blocului. Ma apropii de margine si indraznesc sa ma uit in jos, cautand o plasa care sa ma cuprinda. Infricosata, fac 3 pasi in spate si ma lipesc cu spatele de zidul fierbinte langa care imi gasesc alinarea. Luminile sunt stinse aproape peste tot, desi e doar ora 22:00. Numai lumina de la casa liftului se aprinde din cand in cand palpaind bolnavicios si speriindu-ma. Ce caut aici? Am venit sa vad stelele cazatoare si sa-mi pun cate o dorinta pentru fiecare stea pe care o vad. Urletele nebunului se intelesc si ma cuprinde un sentiment de miicime. Sunt un om atat de mic si de neinsemnat in lumea asta. Sunt poate, o frunza minuscula, de un verde crud ce abia deschide ochii pentru a se dezvolta.
Sunt atat de singura fara tine...

16.08.2010 08:36

Stateai in strada cu o mana ridicata, ma salutai si imi zambeai. Erai grabit, ca in orice alta dimineata, pentru ca erau sanse sa pierzi trenul. Curand ai disparut din raza mea vizuala si am ramas singura pe balcon impreuna cu Minnie care admira pasarile in zbor. Nu pot sa iti explic de ce urasc diminetile. Am mai postat odata despre treaba asta...nu e durere mai mare decat cea pe care o simti, vazandu-ti pentru ultima oara iubitul. E adevarat, pentru o periada scurta de timp, dar totusi ultimele clipe sunt ingrozitoare.
Urasc sa ma trezesc dimineata. Urasc sa te vad cum te pregatesti pentru plecare. Te simt trist fumandu-ti tigara. Desi zambesti, nu stiu cat din zambetul tau e fericire si cat e resemnare cu gandul la despartirea ce urmeaza. De cateva zile imi place sa ma trezesc dimineata, pentru a iti gati. Desi azi...era sa imi tai degetele de oboseala si nu sunt sigura ca ce am gatit eu a fost chiar bun...
Probabil ti-ai luat deja sticla de cola si esti obosit. Drumul a fost lung si stresant. Eu probabil ca dorm acum. Nu o spun pentru a iti face in ciuda. O spun pentru a te asigura ca visele mele toate as vrea sa fie cu tine. Probabil noi suntem impreuna deja in visul pe care il visez acum. Si e atat de bine sa te stiu aproape...Dorul asta de tine doare...
Inainte sa ma pun in pat am citit cateva poezii din cartea noastra. Poeziile ma aduc mai aproape de tine si ma fac sa cred ca esti langa mine...Poeziile pe care le cuprinde cartea sunt toate ale noastre. Pentru ca reprezinta 0,0000001 % din ceea ce simt eu petru tine...si poate nici macar atat.
Inchei pentru ca nu mai am logica si mi-e foarte somn si abia astept sa adorm ca sa ne intalnim. Cred ca o sa adorm la tastatura...

Te iubesc.. nu uita asta niciodata..
Si sincer..nici nu stiu de ce am postat...:) doar ca vroiam sa vorbesc cu tine...si vroiam sa iti urez o saptamana usoara si prospera...numai ca, in loc de o banala urare a iesit postarea asta...
Fetele astea..
Te ador!

Biblioteca 'Ion Neculce', sector 3, Bucuresti

Biblioteca ar trebui sa reprezinte, cel putin in teorie, un loc unde te duci cu drag, pentru a imprumuta carti sau a studia carti, intr-un mediu propice dezvoltarii personale, in conditii adecvate procesului de invatat, fiind asistat de specialisti care sa te indrume. Yeah, right!
Biblioteca 'Ion Neculce' din Bucuresti este de departe cea mai neprimitoare biblioteca din Bucuresti (nu risc sa spun Romania pentru ca sunt sigura ca exista o biblioteca mai dezagreabila, numai ca nu o stiu eu). Inafara faptului ca spatiul destinat bibliotecii este un pic mai mare decat al unei sufragerii confort 1 si inafara faptului ca biblioteca nu are foarte multe carti (sa zicem ca am putea trece peste aceste 2 inconveniente), staff-ul bibliotecii este de toata rusinea, ca sa nu spun 'tot cacatul', asa cum ar trebui. Pentru a pazii 10m patrati, este nevoie,se pare, de 2 bugetari care nici macar nu muncesc in schimburi, ci amandoi deodata. Adica amandoi vin de la 12:00 si stau pana la 19:00. Pentru ce anume 2? Unul sa scrie si unul sa vorbeasca? :)) In cazul acesta lipseste unul care sa citeasca. Cand intri in biblioteca, primul gand care iti trece prin cap este 'Am gresit institutia?' si faci un pas inapoi pentru a reciti afisul de la intrare 'Biblioteca Ion Neculce'. De ce faci asta? Pentru ca in momentul in care ai pus piciorul in biblioteca privirile sunt atintite pe tine. Nu e nici o problema, ai spune, pentru ca asta e treaba lor. Ok, de acord, dar privirile cu care esti scrutat sunt priviri de scarba, lehamite, greata, iar atitudinea lasa muuult de dorit. Persoanele care se ocupa de biblioteca sunt obraznice, nesimtite, te trateaza ca pe ultimul gunoi, ridica tonul la tine, iti smulg actele din mana si ti le arunca in scarba cand ti le returneaza, habar nu au unde sunt cartile pe care le cauti. O prietena a intarziat 3 zile cu cartile, pentru ca, intre timp ei au micsorat cu 30 % timpul de imprumutare al cartilor si au luat-o la amenintari aproape. Adica, sa fim oameni pana la urma...sunt niste blestemate de carti intarziate 3 zile...i-au spus ca' se duce tara de rapa cu oameni ca ea'.
Daca vreodata vreti sa imprumutati carti si stati in dristor, nu va duceti la biblioteca aceasta! Sub nici o forma nu va duceti acolo!!!!!!!! Cea mai proasta biblioteca din Bucuresti!

Cultura de 2 lei

Ce mai putem face cu 2 lei astazi?
1. ne cumparam o inghetata
2. cumparam o revista de integrame
3.cumparam o banda scotch
4. cumparam o pereche de sosete
5. cumparam o bere
6. cumparam un caiet sau 2 (depinde de calitate)
7. intram la muzeu (WTF? )

Cum adica intram la muzeu? Pai..uite chiar asa! Intram la Muzeul Judetean de stiintele naturii Prahova care isi are locatia in Palatul de Cultura al orasului Ploiesti. Pretul intreg al biletului este de 3 LEI. Deoarece muzeul este in renovare, pentru public sunt deschise doar 3 camere. Dar si ce camere! Desi sunt bucuresteanca, recunosc faptul ca din punct de vedere al echipamentului, cele 3 camere intrec cateva dintre muzeele bucurestene. Exponatele prezente, desi sunt putine, sunt foarte bine explicate si reprezentate. Langa aproape fiecare exponat sunt expuse informatii despre el. In acest muzeu gasim de la animale si cateva exponate geologice, corpul uman explicat pe intelesul tuturor. Machete detaliate, manechine translucide prin care vedem circuitul sangelui in corp, precum si pozitionarea organelor, borcane cu fetusi aflati in diferite stadii ale dezvoltarii, precum si organe ne dezvaluie mari secrete ale corpului uman. Iar daca dupa ce ai vizitat muzeul vrei sa vezi cu ce ai ramas in cap, poti face un test gratuit despre corpul uman. :) Si totul in doar 2 lei daca esti student, altfel 3 lei te costa distractia.
E pacat ca nu foarte multa lume viziteaza acest loc, mai ales ca este atat de accesibil si de frumos.

P.S. Cand mergem in parcul de distractii, turul cu vreo masinuta care te da peste cap de te face sa iti borasti matele costa 5 lei, dar nu conteaza pt ca noi platim.
Dar vizita la un muzeu de unde pleci cu ceva , inafara de o galeata de adrenalina in sange de la zvapaiala in tiribombe, costa 3 lei.

Programul muzeului marti-duminica 10:00- 17:00
Intrare: 3 lei adulti
2 lei elevi si studenti
Nota de prezentare: 8 + (din lipsa spatiului)
Nota de prima impresie 10 + ( elemente foarte bine explicate, pe intelesul tuturor )

TRAFFIC MESSENGER

Daca nu esti sofer, probabil ca esti la fel ca mine, adica 'peton'. Toata ziulica te plimbi cu pejosul, traversezi pe animale din savane si respecti regula culorilor calde la semafor. Daca ti se pune sa traversezi prin mijlocul strazii, o faci, dar numai alergand si tipand din toti rarunchii: 'Aoleo! S'ai cocoana ca varsa spirtu!' sau 'Baaa! Vine masina! Fugi'. Cand vezi alt 'peton' la trecerea de 'petoni', va aliati fara sa va priviti si incepeti traversarea regulamentara prin fata conducatorului auto care inca mai are manualul de sofat in masina deschis la 'Acordarea prioritatii'. Spun asta, pentru ca majoritatea soferilor uita fix capitolul asta cand e vorba de traversari de strada. Bun, destul despre petoni. Hai sa vorbim despre soferi. Cand esti sofer, totul e foarte simplu. Ai o masina, ai o pedala de acceleratie si un claxon. restul e istorie. A da..si ai si un 'amestecator in benzina' (schimbator de viteze)care te ajutasa decizi la ce viteza vrei sa-l arzi pe peton. CAnd esti sofer, ai un fel de dialog minimalist cu cei din trafic. Acelasi semn semifica mai multe lucruri deodata. Cand vorbim de trecerea masinii pe luminile de avarii, ea poate semnifica urmatoarele:
1. Merci pt prioritate! Daca individul te-a lasat sa treci in fata lui.
2. Cu placere! Daca ti-a dat cineva avarii pt k l-ai lasat sa treaca in fata ta.
3. Ba ce plm! Nu vezi ca sunt in spatele tau? Daca dobitocu face manevre fara sa se uite
4. Ba da, si ce daca? Daca dobitocu din spate nu iti intelege intentia.
5. Misca, domne, ca nu-i cortegiu funerar! Daca dobitocu din fata are drum intins si merge cu 40 la ora.
6. N-am chef! Na! Ce-o sa faci, a? Daca dobitocu din spate iti arata luminile de avarii.
7. Avarii puse in timpul parcarii simbolizeaza: Da stiu, ca nu parchez bine, da mi se cam rupe pt k am luminitele astea. Hai papapa!
Flash-uril sunt altceva. Sunt si ele un fel de avertizare/ multumire/ injuratura. Dar ele sunt mai expresive. De exemplu daca un tirist iti da cu avarii cand e in fata ta inseamna k drumul e liber si poti sa depasesti. De obicei tiristii turci 'vorbesc' prin semnde d-astea. Iti dai seama cum povestesc ei altor tiristi cam tot ce au vazut si ce au facut...
Avarii + Flash-uri + 1 claxon mic + avarii + lumini de stop= 'Bai nene, si am fost acolo in oras si era plin de martalogi d-astia care nu stiau sa conduca. Da ma..si l-am claxonat pe unu si mi-a dat pe avarii asa ca m-am dus dupa el si l-am pocnit.'
Voi ce spuneti la volan si cum spuneti? Ca noi, petonii avem ori degetu mijlociu, ori tupeul de a nu ne misca de pe trecerea pietonala nesemaforizata atunci cand voi opriti. Destul de sugestiv, nu? A da..si mai avem si semnul ala cu mana in lehamite..ceva gen 'da bine, esti si tu aici....'

Operatiunea 'Animal Planet'

De cand ma stiu am avut o atractie magnetica fata de animale. Fie ca erau animalele de companie ale vreunei persoane, fie ca erau animale de pe strada sau chiar salbatice, le-am indragit de mica. Primul contact cu un caine este imortalizat intr-o poza, pe care daca o voi gasi, promit sa o postez. De-a lungul vremii, mi-am terorizat parintii cu aducerea acasa a unor animale gasite pe strada, lovite, abandonate sau chiar...moarte. Da, da...moarte. In asti 22 de ani, parintii au avut muuulte probleme din cauza mea, pe tema animalelor. Tin minte ca in cartier mi se zicea 'Mama animalelor', pentru ca ma ingrijeam de fiecare. Prin anii '90 (vai! cum suna!)in cartier era plin de caini maidanezi care se impuiau de zor, sincronizand vreo 3 sau 4 cateluse de-odata. Rezultatul? 1 catelusa gestanta = intre 3 si 12 pui. 4 cateluse gestante = 4 x intre 3 si 12 puiuti. La un simplu calcul al posibilitatilor minime, avem 3 catei minim x 4 catele = 12 pui. Dar, cum mama natura a fost foarte darnica in privinta fertilitatii animalelor, ne pomeneam cu 8, 10 sau chiar 12 animale per cap de catea. Ceea ce este destul de mult. Deci, intr-o luna, in cartier apareau in jur de 25-30 de pui. Si eu, ca o 'mama a animalelor' aveam grija de fiecare catea in parte si de fiecare pui. Ii aduceam acasa cu randul, pentru a ii face mamei o bucurie si pentru a hrani puiul. Mereu cand o chemam pe mama la usa, mama spunea foarte ironic din casa'Ce ai adus de data asta?'. Si eu, bucuroasa ii raspundeam 'Uite, mami! Puiul ala de-ti place tie!'. Mamei ii placeau toti puii, deci manevra tinea. :)
Tin minte, ca tot prin anii '90 a aparut o invazie de sobolani la subsolul blocului. Putin spus invazie. Era o cireada de sobolani grasi, mari cat toate zilele si cu mustati uriase care alergau fericiti in jurul blocului. Eu, impreuna cu Mihaela (vecina de la 1), ne uitam destul de fascinate dupa ei. Dar cum fetele sunt mai tolerante, baietii cartierului erau de-a dreptul suparati pe invazia de rozatoare si ii vanau, aruncandu-le bolovani in cap. Vazand una ca asta, eu si Mihaela ne puneam pe un jelit si pe un plans de numa-numa. Intr-un final, saturati de momentele lacrimogene, baietii abandonau vietatea ametita si de cele mai multe ori moarta si plecau. Iar eu cu Mihaela mergeam si ne uitam la victima si plangeam ca doua...fete cu inimi mari!
In cartier aparuse o catelusa raioasa ( sau cu o boala de piele; important e k arata grotesc, fara par pe ea si cu bube ). Eu, cred ca am fost singurul copil de la bloc suficient de nebun ca sa puna mana pe ea.
Din luuuuuuuuuuuuuuunga lista a animalelor care mi-au vizitat palierul etajului sau casa se numara: vrabii, turturele, serpi, sobolani, soareci, hamsteri, mierle, caini si pisici (fara numar), broaste, omizi ( bine cunoscutele concursuri de omizi-viteza; apropos de asta, cred ca e cel mai tare concurs, cine cunoaste stie), fluturi, pesti, gaini, etc...
De fiecare data ai mei au incercat sa ma 'echilibreze', dar fara sa imi reteze grija si dragostea de animale, ceea ce e o treaba destul de importanta.
Mi-am amintit ceva foarte dragut: dragostea asta de animale e contagioasa!
Tin minte ca prin anul 1 m-am dus la facultate cu o pisica luata de la bloc, pe care i-am facut-o cadou de paste (miel miorlaitor de paste) unui profesor. Nu mare i-a fost mirarea cand a vazut o cutie de cadou care misca. Alt cadou la fel de dragut (zic eu) este cadoul facut unei cunostinte : un hamster alb. Mare incantare si mare minune de soricel.
Eu niciodata nu am primit un animal (din cate stiu). Dar nu-mi pare rau. Pentru ca de fiecare data am avut norocul de a intalni un animal care sa aibe nevoie de mine.
Acum 1 luna am adoptat un pui de porumbel ( am scris si o postare despre el, il cheama Micky Bebelino). Porumbel care s-a dovedit a fi o turturica superba si ma pregatesc de eliberarea ei cat mai curand posibil (cand o avea toate penele). Astazi am gasit in parcul IOR alt animal care are nevoie de mine si pe care l-am dus la veterinar. Este vorba despre un imens pescarus pontic, inalt de-ti vine peste genunchi, si cu o anvergura a aripilor in jur de 1m - 1,2 m. Bietul de el, are un piciorus rupt/ malformat si era si mort de foame. I-am facut un culcus de lux pe terasa blocului si parea foarte incantat de 'noua casa provizorie'. L-am hranit cu peste proaspat de la tata-pescar si astept sa isi revina si sa zboare. I-am pus numele Jan, ca Ion e prea patriot!
Probabil ca ma considerati nebuna, dar nu sunt. Sunt doar nebuna dupa animale.

PS: Bine ca nu traiesc elefanti in Bucuresti, ca si pe aia i-as lua sa-i ingrijesc! Problema nu ar fi cu ce i-as hrani! Ci cum i-as urca pana la mine la etaj? :)))






EL ESTE JAN. In prima poza isi aranja penele. In a doua poza zambea :)