Ani de liceu ( I )

Azi am fost la plimbare prin Bucuresti. Am avut o zi libera intre atatea ocupate si am decis sa imi petrec ziua plimbandu-ma si vizitand locuri in care nu am mai fost de ani buni. Asa ca pasii mi s-au indreptat inspre liceu. Liceu- cimitir al tineretii mele! Asa cum ar spune si Bacovia.... Acolo nu s-au schimbat prea multe. Desenele si picturile impodobesc holurile pe care alergam acum cativa ani si puneam piedica profei de istorie (cine cunoaste stie). Copii care invata acolo acum sunt foarte diferiti de noi, cei ce am invatat acolo. Peste tot vezi numai fite, mike, adidos, pu*a, jvarozchi si telefoane scumpe. Peste tot vezi pusti care se dau interesanti si care disputa locul de 'alfa' in clasa pentru a atrage privirile fetelor care se machiaza intr-o zi cu o cantitate de farduri care mie mi-ar ajunge cam pentru 3 sau 4 luni lejer. Peste tot, desi e iarna, vezi numai toculete de 8 sau 10, burti goale, bluze foarte decoltate, par nespalat, cercei sub forma de covrigi, mult haur luat la kilogram si muuuuuuuuuulte fite. Eh, ce sa facem...crestem noi! Am fost si pe la prietenele mele de la combinatul fondului plastic. Fetele astea par ca intineresc pe masura ce trec anii. Una dintre ele m-a intrebat daca mai sunt 'casatorita' si m-a umflat rasul. I-am raspuns ca nu am fost si mi-a spus ca stia ca sunt cu un tip de mult timp si i-am spus ca am pus punct.A fost foarte fericita sa afle marea veste si m-a felicitat. :)
Pasii m-au purtat mai apoi inspre Piata Romana, locul celor 250 de fete pe minut. Se spune ca daca stai in Piata Romana intr-un singur loc si numeri, o sa observi ca intr-un minut prin fata ta trec peste 250 de oameni.. asa o fi?
Promit ca voi continua cand ma intorc..acum trebuie sa plec la afterschool! Poup

Discutii aprinse

Nu am mai scris de mult timp pe blog. Am multe de povestit. As dori insa sa incep cu o experienta neplacuta pe care am trait-o chiar aseara. De cateva zile prietenii mei apropiati imi dau impresia ca sunt mai mult pe interes decat din suflet. Aseara am incercat sa dau un sfat bun cuiva si sa ii motivez sfatul meu. I-am spus persoanei ca anturajul cu care iese este un anturaj vicios si care nu merita nici macar o flegma. I-am spus persoanei ca este proasta pentru ca sta la cheremul tuturor celor care nu dau doi bani pe ea. Raspunsul a fost: 'pay si ce vrei sa fac? daca tu esti plecata tot timpul?'. Sa lamurim niste chestii. Eu sunt plecata tot timpul pentru ca am facultate, pentru ca lucrez si ma deplasez prin tot Bucurestiul. Intradevar nu mai am timpul liber de vara asta, am cam 1 zi libera pe saptamana si in timpul saptamanii cam 6 ore libere per total. Deci nu mai am timp de stat degeaba si de prostit. Iar in timpul liber pe care il am imi place sa selectez oamenii cu care ma intalnesc. Poate ar trebui sa fiu si mai riguroasa si mai selectiva in legatura cu persoanele cu care ma vad. Iar persoanei careia ii e dedicata postarea, nu ii transmit decat ca nu ma mai intereseaza ce are de gand sa faca, nu ma voi mai amesteca in treburile sale si voi incepe sa fiu mai nepasatoare pentru ca vad ca e mai bine sa fi asa decat sa iti bati gura de pomana.
Si pana la urma..e vina mea pentru ca tu stai cu toti distrusii si nu ai coloana vertebrala?

Despre viata mea, medicamente si autosugestie

In postarea asta vreau sa va expun punctul meu de vedere in legatura cu medicamentele si cu autosugestia. Va voi povesti de asemenea cateva episoade care sa va lamureasca de ce am ajuns la concluzia asta. Acum cateva luni, dupa cum v-am mai povestit am suferit trei interventii chirurgicale. Am facut coleicistectomie (cred ca asa se scrie), adica mi-a fost extirpata fierea. Dupa cum stim, fierea este un organ ce secreta o substanta care ajuta la digestie. Acest organ este animat de catre mintea umana de foarte multe ori. De exemplu, intr-o stare de nervi, agitatie, stres, fierea produce foarte mult suc biliar. Suc biliar, care daca nu este canalizat corect produce blocaje, diskinezii, dureri insuportabile in partea dreapta sus a abdomenului, incomfort, greata, dureri de cap, varsaturi. Inainte de operatie eram la pamant sentimental si la pamant cu psihicul. Nu am avut parte de sustinere decat din partea prietenei mele Claudia si a unor prieteni apropiati. Mi-a lipsit sustinerea altor persoane mai apropiate. Eram in permanenta frustrata si nervoasa, plangeam foarte mult si nu eram in apele mele. Cand aveam o durere luam un pumn de pastile ca sa imi treaca si degeaba...nu trecea sub nici o forma. Era chiar mai rau. In acea perioada eram constransa sa nu fiu eu, ci sa joc un rol care nu-mi placea. Asa ca, dupa operatie odata cu un nou inceput pt mine am decis sa pun capat relatiei care dura de 2 ani jumatate si in care nu ma mai simteam bine. Astfel, ca dupa eveniment am fost la medic si mi-a descoperit o boala rara congenitala la ficat. O boala care trebuie operata, operatie insemnand transplant de ficat sau extirparea unui lob al ficatului. Inainte de a lua decizia tratamentului chirurgical adica a operatiei, doctorul mi-a prescris o serie de 2 vitamine pentru ficat si mi-a spus ca trebuie sa le iau pentru a vedea daca se intampla ceva la ficat, daca se simte mai bine, desi el are mari indoieli ca se poate rezolva ceva. Eu, destul de optimista am luat cele 4 pastile pe zi ( 3 vitamine + inca 1) desi stiam ca nu se poate rezolva nimic. A inceput un nou episod din viata mea. Un episod bun. Dupa despartire am devenit un om mai bun. Am devenit un om care are incredere in el, un om capabil sa ia o decizie corecta. Cred ca mai multa incredere in mine nu am avut niciodata. In timpul in care luam vitaminele am facut astfel incat nimic sa nu ma mai streseze, nimic sa nu ma mai atinga, nimic sa nu imi perturbe buna dispozitie si optimismul. Astfel, azi, 11 ianuarie 2010 am ajuns la doctor pentru control. Vroia sa vada daca e vreo modificare la ficat. Si spre marea sa surprindere, ficatul meu era vindecat in proportie de 35 % de la aceste vitamine. Ceea ce fizic e imposibil. Pentru ca vitaminele nu vindeca pentru ca nu sunt medicamente ci suplimenteaza vitamine. De asta le spune 'vitamine'. Cum totusi de ma vindec singura? Pur si simplu cred in mine. Am un optimism care mi-a facut subconstientul sa reactioneze si sa comande ficatului sa se refaca. Odata cu incetarea nervilor si cu incetarea problemelor si ale complexelor, subcontientul meu si-a revenit si s-a apucat de treaba. Odata ce am scos elementul cancerigen din sistem, sistemul se reface incet dar profund. Eu nu sunt de acord cu imbuibarea cu medicamente dintr-un motiv simplu: de ce sa fi lenes si sa te bazezi pe lucruri chimice si toxice cand solutia sta la indemana ta? De ce in loc sa fi optimist ajungi sa iei 5 medicamente pentru inima, 3 pentru stomac, doua pentru nervi si 6 pentru raceala? Incearca sa fi putin mai optimist si sa inveti sa iti asculti corpul. Incearca un exercitiu usor. Intins pe spate, in liniste totala asculta-ti respiratia si inima. Gandeste-te ca esti un vapor care si-a oprit motorul in mijlocul marii. Inceaca sa iti impui ca inima sa isi incetineasca bataile si sa le calibreze si regleze. O sa fi foarte surprins de ce vei vedea. Nu trebuie sa te gandesti la nimic altceva decat la tine si la corpul tau.
Sau alt exercitiu amuzant. Pe scaun, in mers, in pat, in picioare, oricum...incearca sa iti concentrezi toata atentia asupra unui singur punct din corpul tau. Exemplu: stai pe scaun si concentreza-te asupra genunchiului drept, apoi asupra degetului mic de la mana stanga. Vei vedea ca iti simti bataile inimii in locul respectiv. Daca poti face asta in stare de constienta, imagineaza-ti subconstientul tau ce poate face...

Intreadevar simt ca am aripi pentru ca astazi am aflat ca nu ma voi mai opera daca o sa continui in felul asta. Sunt cea mai fericita persoana de pe pamant pentru ca am ajuns sa fiu un om puternic ce are mare incredere in el si care nu se lasa doborat de probleme, asa cum o faceam odata.
Vremurile alea au trecut. Acum sunt alte vremuri. Vremuri indiscutabil si irefutabil mai bune!

Din randul postarilor fara sens..

Din randul postarilor fara sens..e 3:00 dimineata si nu am somn...am o stare tampita..melancolie blegoasa ii spun eu..nu inteleg ce e cu mine..gandindu-ma la anul care a trecut am avut de renuntat la multi oameni. La unii pentru ca intr-un final mi-am dat seama ca nu valorau nimic, la altii pentru ca mintile noastre functionau pe unde diferite.
Am invatat multe anul trecut..in special sa nu ma dau batuta. Am invatat ca un 'multumesc' poate exprima un sentiment pe care nu l-am mai simtit niciodata. Am invatat ca respectul de sine vine odata cu deciziile pe care le iei.
Mda..sunt obosita..ma duc sa ma culc..am invatat prea mult..

Postare pentru prietenele mele pitzipoance

Dragele mele papusi gonflabile, de ce va chinuiti atat de mult sa va dati cu jumatate de tub de fond de ten pe fata incercand sa ascundeti cosurile care se vad si mai rau daca le zugraviti? De ce va faceti portocalii la fata daca tenul vostru este deschis la culoare? Pe bune acum...aratati ca niste morcovi cu ţâţe ( macar unele dntre voi care sunt au naturel si nu isi baga sosete in sutien si nu poarta sutiene de iti fac ţâţele amigdale si au burete de 3 degete.). Nu inteleg de ce pe conditii de gheata afara voi purtati pantofi si cizme cu toc cui.. de ce dracu purtati colanti si bluze pana deasupra buricului, geci 'de iarna' scurte pana peste buric de te bate vantu prin ele si pe sub ele...Ce credeti ca simte un baiat cand va vede cu burta goala si suncile in vant pe 0 grade sau -5 grade? Va spun eu ce simte: frig! Nicidecum atractie sau admiratie! FRIG! Atat de sec si atat de adevarat. Omu' simte frig! Ii ingheata instrumentele din dotare cand va vede pe voi defiland semi vinete la fata si la trup dar cu 2 degete de fond de ten pe voi k ma mascheze frigul..aa..pardon..cosurile. Dragele mele fapturi de plastic..de ce va puneti unghii false de 2 cm lungime si gene false de le rasuciti pana peste cap? De ce dracu va imbracati ca pomul de craciun in mijlocul verii si ca 'pentru plaja' iarna? De ce purtati iarna un decolteu pana la buric si sunteti deschise la geaca? Pe cine vreti sa impresionati? Intradevar un decolteu bine pus in evidenta atrage atentia pozitiv. Niste bucati mari de carne in frig atrag atentia..asupra altui lucru..pentru ca ti se face frig cand vezi un piept gol in mijlocul iernii...simti frisoane si furnicaturi pe spate daca esti fata...si ca baiat iti fug organele inspre locuri mai calde si strangi din cur ca sa nu tremuri de frig...
Nu stiu ce as mai putea spune...doar ca atunci cand faci o poza nu trebuie sa iti incovoi buzele si sa te dai cu ruj pana sub nas k sa para buzele mari!

Va transmit acest mesaj pentru ca nu va mai suport, dragele mele! Si uneori imi e rusine ca apartin aceluiasi gen ca voi!

P.S. Zilele trecute prin oras vad 2 specimene blonde care se zgaiau la un magazin renumit de haine. In directia lor se intreptau 2 cavaleri mai normali la mansarda. Cand papusile gonflabile ii vad pe cei doi tineri, ele incep sa se fastaceasca si sa rada zgomotos, sa se miste lasciv, sa isi faca poze una alteia si sa se scalambaie pentru a atrage atentia (nu ca hainele lor foarte decoltate, decupate, mulate si in culori tipatoare si de un kitch greu de egalat nu ar fi atras atentia...). Cei doi baieti par chiar distrati de spectacol, surad ironic si trec pe langa cele doua barbie fara sa le bage in seama. Apoi unul dintre ei spune 'Si sa mai zica cineva ca nu toate-s curve si ca nu toate sunt la fel..'

Bilantul de sfarsit de an

In fiecare an la sfarsitul lui decembrie imi adun gandurile si pun pe hartie lucrurile care m-au marcat si care mi s-au intamplat in anul care tocmai si-a terminat de scurs nisipul din clepsidra vietii. Anul asta a fost un an plin...un an plin de realizari dar si de mari dezamagiri. Un an in care m-am maturizat si am avut parte de multe intamplari..multe dintre ele stintifico-fantastice.
Anul 2009 poate fi descris in putin cuvinte ca fiind "O MARE INCERCARE'. Pe aceasta cale doresc sa atrag atentia celui care a scris in anul 2008 previziunile pentru anul 2009 ca s-a inselat amarnic si ca acest an nu a fost deloc unul calm si bland. Nu am castigat la loto asa cum eram amenintata in previziunea domnului astrolog. Dar capul sus..urmeaza 2010! Stii ceva? Cred ca pentru a castiga la loto trebuie sa pun si un bilet, nu? ;)) Hehe..
In fine..iata realizarile dar si deceptiile mele din 2009:
* in 2009 am terminat anul II de Regie de Film
* in 2009 m-am operat de 3 ori
* in 2009 am aflat ca sunt sanse sa ma operez iar in ianuaria 2010
* in 2009 am pus capat unei relatii de 2 ani jumatate
* in 2009 am fost dezamagita de persoane apropiate
* in 2009 am fost la mare de 1 mai
* in 2009 am ajuns la spital de ziua mea
* in 2009 a murit bunica mea
* in 2009 a inceput sa mi se contureze o posibila cariera de meditator
* in 2009 am primit 6 recomandari din partea parintilor cu care am colaborat la meditatii
* in 2009 m-am angajat profesor la un afterschool :) YEY
* in 2009 am facut mai multi bani decat am cheltuit ( asta e chiar o noutate)
* in 2009 am renuntat la cativa prieteni si mi-am reluat legaturile cu altii mai vechi
* in 2009 am plans foarte mult
* in 2009 m-am indragostit de un om extraordinar
* in 2009 am fost abandonata cand am avut cel mai mult nevoie
* in 2009 am avut o viata haotica
* in 2009 am calatorit foarte mult
* in 2009 am avut premiera piesei de teatru 'Sta sa Ploua' la care am fost regizor
* in 2009 am mai imbatranit un an ( la fel ca voi toti de altfel)
* in 2009 am avut cateva proiecte de pictura, grafica si ceramica
* in 2009 am jucat sotronul in gara
* in 2009 am invatat sa conduc masina ( si sa o si repar)
* in 2009 am furat un semafor
* in 2009 am facut lucrurile de care imi era cel ma teama: am invins obisnuinta
* in 2009 am avut curaj sa pun punct unui capitol important al vietii mele, ca mai apoi sa realizez ca bine am facut
* in 2009 am realizat ca uneori nu conteaza ce a fost in trecut pentru ca oamenii apropiati tie sa fie nemilosi
* in 2009 am intrat intr-un workshop european
* din 2009 pasesc invingatoare si mai increzatoare in fortele mele ca niciodata. Anul acesta am invatat multe lucruri pe care altfel nu le-as fi putut dobandi.
* Pentru anul 2010 am multe promisiuni ce se vor concretiza, am un program incarcat cu lucruri care imi fac placere, sunt un om nou, un om pregatit sa faca fata tuturor greutatilor. Sunt un om puternic pentru ca am devenit puternic. Nu am fost asa de la inceput. Dar mediul m-a transformat.

Vreau sa multumesc tuturor celor care m-au sustinut si au crezut in mine in anul 2009. Vreau sa multumesc tuturor celor care mi-au dat o sansa pentru a vedea de ce sunt in stare. Vreau sa multumesc tuturor celor care nu au crezut in mine si celor care nu m-au sustinut si m-au descurajat. Fara ajutorul lor nu mi-as fi motivat ambitia de a fi o castigatoare. Vreau sa multumesc tuturor celor care m-au abandonat dar si celor care si-au rupt 5 minute din viata lor pentru a ma asculta.

Pentru anul ce vine imi propun lucruri imposibile pe care le voi putea implini.
Pentru ca doar visand se poate dezvolta un om.

La revedere 2009, bine ai venit 2010!


LA MULTI ANI 2010!

Antidotul stresului

In ultimul timp am inceput sa vad ca ma transform. Sufar transformari. De toate genurile pe toate planurile. Am inceput sa ma inconjor de oameni de calitate, am inceput sa renunt la vechi obiceiuri, am inceput sa selectez oamenii cu care vorbesc si cu care intru in contact. Am inceput sa devin un om liber care face doar ce vrea cand vrea. Am inceput sa devin independenta. Sa nu mai trebuiasca sa depind de cineva. Am inceput sa pasesc cu siguranta prin viata. Am inceput sa am mai mult noroc decat as fi avut vreodata. Am inceput sa zambesc din ce in ce mai mult. Sunt fericita printre toate problemele vietii. Acum vreo 3 saptamani am incurcat trenurile si am ajuns in celalalt capat al Romaniei in loc sa ajung in Ploiesti. In momentul in care mi-am dat seama de gafa am inceput sa rad cu atata pofta incat tot vagonul in care eram a inceput sa rada si el. M-am dus la controlori si le-am explicat situatia si au inceput si ei sa rada alaturi de mine. Cred ca rasul meu era un fel de antidot la nervozitate si la stres. Cu toate astea, am ajuns pana la urma la destinatia intentionata. Am inceput sa zambesc la orice se petrece in viata mea. La o cazatura in zapada cu pungile de cumparaturi in mana zambesc si rad. La o farfurie sparta zambesc. Nu mai e nimic pe lumea asta care sa imi aduca un dram de stres sau suparare. Norii au trecut, iar acum soarele razbeste incapatanat si plin de caldura si pe strada mea! Mi s-a spus zilele trecute ca radiez si ca impart in toate partile caldura si fericire. Asa si este! Pentru ca am gasit raspunsul la toate problemele, rezolvarea tuturor necunoscutelor si antidotul stresului: ZAMBETUL!
Incearca sa privesti o persoana care zambeste. O sa vezi cat de fericita este. O sa vezi cum simti in jurul ei o aura de incredere si de bucurie. Optimism si caldura. Asta am devenit. Un om mai bun. Un om relaxat si optimist!
Un om...