luni, 11 ianuarie 2010

Despre viata mea, medicamente si autosugestie

In postarea asta vreau sa va expun punctul meu de vedere in legatura cu medicamentele si cu autosugestia. Va voi povesti de asemenea cateva episoade care sa va lamureasca de ce am ajuns la concluzia asta. Acum cateva luni, dupa cum v-am mai povestit am suferit trei interventii chirurgicale. Am facut coleicistectomie (cred ca asa se scrie), adica mi-a fost extirpata fierea. Dupa cum stim, fierea este un organ ce secreta o substanta care ajuta la digestie. Acest organ este animat de catre mintea umana de foarte multe ori. De exemplu, intr-o stare de nervi, agitatie, stres, fierea produce foarte mult suc biliar. Suc biliar, care daca nu este canalizat corect produce blocaje, diskinezii, dureri insuportabile in partea dreapta sus a abdomenului, incomfort, greata, dureri de cap, varsaturi. Inainte de operatie eram la pamant sentimental si la pamant cu psihicul. Nu am avut parte de sustinere decat din partea prietenei mele Claudia si a unor prieteni apropiati. Mi-a lipsit sustinerea altor persoane mai apropiate. Eram in permanenta frustrata si nervoasa, plangeam foarte mult si nu eram in apele mele. Cand aveam o durere luam un pumn de pastile ca sa imi treaca si degeaba...nu trecea sub nici o forma. Era chiar mai rau. In acea perioada eram constransa sa nu fiu eu, ci sa joc un rol care nu-mi placea. Asa ca, dupa operatie odata cu un nou inceput pt mine am decis sa pun capat relatiei care dura de 2 ani jumatate si in care nu ma mai simteam bine. Astfel, ca dupa eveniment am fost la medic si mi-a descoperit o boala rara congenitala la ficat. O boala care trebuie operata, operatie insemnand transplant de ficat sau extirparea unui lob al ficatului. Inainte de a lua decizia tratamentului chirurgical adica a operatiei, doctorul mi-a prescris o serie de 2 vitamine pentru ficat si mi-a spus ca trebuie sa le iau pentru a vedea daca se intampla ceva la ficat, daca se simte mai bine, desi el are mari indoieli ca se poate rezolva ceva. Eu, destul de optimista am luat cele 4 pastile pe zi ( 3 vitamine + inca 1) desi stiam ca nu se poate rezolva nimic. A inceput un nou episod din viata mea. Un episod bun. Dupa despartire am devenit un om mai bun. Am devenit un om care are incredere in el, un om capabil sa ia o decizie corecta. Cred ca mai multa incredere in mine nu am avut niciodata. In timpul in care luam vitaminele am facut astfel incat nimic sa nu ma mai streseze, nimic sa nu ma mai atinga, nimic sa nu imi perturbe buna dispozitie si optimismul. Astfel, azi, 11 ianuarie 2010 am ajuns la doctor pentru control. Vroia sa vada daca e vreo modificare la ficat. Si spre marea sa surprindere, ficatul meu era vindecat in proportie de 35 % de la aceste vitamine. Ceea ce fizic e imposibil. Pentru ca vitaminele nu vindeca pentru ca nu sunt medicamente ci suplimenteaza vitamine. De asta le spune 'vitamine'. Cum totusi de ma vindec singura? Pur si simplu cred in mine. Am un optimism care mi-a facut subconstientul sa reactioneze si sa comande ficatului sa se refaca. Odata cu incetarea nervilor si cu incetarea problemelor si ale complexelor, subcontientul meu si-a revenit si s-a apucat de treaba. Odata ce am scos elementul cancerigen din sistem, sistemul se reface incet dar profund. Eu nu sunt de acord cu imbuibarea cu medicamente dintr-un motiv simplu: de ce sa fi lenes si sa te bazezi pe lucruri chimice si toxice cand solutia sta la indemana ta? De ce in loc sa fi optimist ajungi sa iei 5 medicamente pentru inima, 3 pentru stomac, doua pentru nervi si 6 pentru raceala? Incearca sa fi putin mai optimist si sa inveti sa iti asculti corpul. Incearca un exercitiu usor. Intins pe spate, in liniste totala asculta-ti respiratia si inima. Gandeste-te ca esti un vapor care si-a oprit motorul in mijlocul marii. Inceaca sa iti impui ca inima sa isi incetineasca bataile si sa le calibreze si regleze. O sa fi foarte surprins de ce vei vedea. Nu trebuie sa te gandesti la nimic altceva decat la tine si la corpul tau.
Sau alt exercitiu amuzant. Pe scaun, in mers, in pat, in picioare, oricum...incearca sa iti concentrezi toata atentia asupra unui singur punct din corpul tau. Exemplu: stai pe scaun si concentreza-te asupra genunchiului drept, apoi asupra degetului mic de la mana stanga. Vei vedea ca iti simti bataile inimii in locul respectiv. Daca poti face asta in stare de constienta, imagineaza-ti subconstientul tau ce poate face...

Intreadevar simt ca am aripi pentru ca astazi am aflat ca nu ma voi mai opera daca o sa continui in felul asta. Sunt cea mai fericita persoana de pe pamant pentru ca am ajuns sa fiu un om puternic ce are mare incredere in el si care nu se lasa doborat de probleme, asa cum o faceam odata.
Vremurile alea au trecut. Acum sunt alte vremuri. Vremuri indiscutabil si irefutabil mai bune!

4 comentarii:

  1. iti multumesc k mia scris numele pe blogul tau.iti multumesc k esti prietena mea cea mai buna.
    sa sti k orice ai face in viata o fc spre binele tau......
    bv tie k ai pus capat acelei relatii care nu te fc dekt sa dai inapoi,asta e parerea mea.
    mult suucces in tot ceea ce faci si sa sti k te sustin in tot ceea ce decizi tu...............

    RăspundețiȘtergere
  2. am citit si blogu lui am citit si blogu tau.yo nu kre k cineva se poate indragosti asa de repede in scurt timp.sunt sigur k el are multa vrajeala in el k s t fak sa t intorci la el.din pnctu meu de vedere el e un mare distrus si bine imi pare ca teai desp de el.nu te merita.numa eu stiu cat va certati voi 2 pt k el te traga in spate.esti o fata buna meritzi tot ce e mai bun.team cunoscut cand aveam mare nevoie de o prietena si tu ai reusit sa fi nu numai o prietena cat si k o sora pt mine.de asta iti doresc din tot sufletu sa ai parte numa de bine si sti k dak vreodat ai nev de cineva potzi apela la mine fara nici o problema.te pup si te imbratisez, al tau frate mai mare

    RăspundețiȘtergere
  3. Am recitit pentru a nu stiu cata oara aceasta postare (ca si pe celelalte de asemenea) si deja sti ca apreciez si sunt in asentiment cu tine.Te sustin si am incredere in tine si ai perfecta dreptate cu tot ceea ce spui.Nu am avut ocazia sa-ti multumesc pt mentionarea mea in bilantul tau de pe 2009 si iti multumesc si pe aceasta cale ca tu consideri cum ca as fi un om extraordinar.Ma straduiesc sa fiu zi de zi omul pe care sa-l intelegi si sa-l sustii (asa cum o faci de altfel) si ma bucur foarte mult ca te am in viata si in inima mea.In rest sti bine ca nu imi sta in caracter sa vb de rau lumea din jur (desi as avea motive) insa prefer sa te ascult,sa ma bucur pentru toate clipele pe care n-i le oferim si asa cum ti-am mai spus consider ca ai perfecta dreptate cu tot ceea ce spui.In final te incurajez sa continui cu postarile cu speranta ca sufletul tau mereu sincer va crede la fel despre persoana mea.
    Cu respect si admiratie,Dan

    RăspundețiȘtergere