Antidotul stresului

In ultimul timp am inceput sa vad ca ma transform. Sufar transformari. De toate genurile pe toate planurile. Am inceput sa ma inconjor de oameni de calitate, am inceput sa renunt la vechi obiceiuri, am inceput sa selectez oamenii cu care vorbesc si cu care intru in contact. Am inceput sa devin un om liber care face doar ce vrea cand vrea. Am inceput sa devin independenta. Sa nu mai trebuiasca sa depind de cineva. Am inceput sa pasesc cu siguranta prin viata. Am inceput sa am mai mult noroc decat as fi avut vreodata. Am inceput sa zambesc din ce in ce mai mult. Sunt fericita printre toate problemele vietii. Acum vreo 3 saptamani am incurcat trenurile si am ajuns in celalalt capat al Romaniei in loc sa ajung in Ploiesti. In momentul in care mi-am dat seama de gafa am inceput sa rad cu atata pofta incat tot vagonul in care eram a inceput sa rada si el. M-am dus la controlori si le-am explicat situatia si au inceput si ei sa rada alaturi de mine. Cred ca rasul meu era un fel de antidot la nervozitate si la stres. Cu toate astea, am ajuns pana la urma la destinatia intentionata. Am inceput sa zambesc la orice se petrece in viata mea. La o cazatura in zapada cu pungile de cumparaturi in mana zambesc si rad. La o farfurie sparta zambesc. Nu mai e nimic pe lumea asta care sa imi aduca un dram de stres sau suparare. Norii au trecut, iar acum soarele razbeste incapatanat si plin de caldura si pe strada mea! Mi s-a spus zilele trecute ca radiez si ca impart in toate partile caldura si fericire. Asa si este! Pentru ca am gasit raspunsul la toate problemele, rezolvarea tuturor necunoscutelor si antidotul stresului: ZAMBETUL!
Incearca sa privesti o persoana care zambeste. O sa vezi cat de fericita este. O sa vezi cum simti in jurul ei o aura de incredere si de bucurie. Optimism si caldura. Asta am devenit. Un om mai bun. Un om relaxat si optimist!
Un om...