Furtunile

De ceva vreme sufar de 'furtuni'. 'Furtunile' sunt trairi emotionale fie fericite fie triste care vin pe nepregatite si te intorc pe dos, te descos, te cuprind si te invart pana cand simti ca nu mai poti. Nu as putea spune ce fel de furtuni sunt ale mele, numai ca le simt cum ma cuprind si ma inebunesc si ma obsedeaza si ma termina. Furtunile mele de obicei nu tin mult, dar sunt foarte dese. Nu stiu ce am patit. Ce e cu mine dar uneori simt ca nu mai reusesc sa fac fata. Uneori nu mai am putere sa tin piept valului de probleme. Stiu ca acum majoritatea o sa spuna 'Dar si noi avem probleme'. Asa e...cu totii avem probleme..dar uneori parca vin toate deodata...si parca nu te lasa sa respiri.Te sufoca. Ma gandesc cu nostalgie la ultimii 5 ani din viata mea. Ani in care am facut multe. Si rele si bune. Si lucruri sfasietoare fara constinta, si lucruri bune. Mi-am batut joc de lucruri importante, am luat in deradere oameni care meritau sa fie luati in serios, am glumit si am fost irascibila. Am jignit si am fost jignita. Am suferit si am facut multi oameni sa sufere. M-am certat si am iertat. M-am certat si nu am fost iertata. Am gresit in fata multora, dar cei mai importanti au gasit puterea de a ma ierta. Am adus lacrimi uneora si zambete altora. Am reusit sa dezamagesc si am fost dezamagita. Mi-am dat seama de faptul ca notiunea de prieten nu exista. Pentru ca, la un moment dat totul se ruineaza si atunci cand totul se ruineaza ramai singur. Nu mai am incredere in mine si nici in altcineva. Totul mi se pare a fi un joc pervers din care unul dintre noi va iesi batut. Nu stiu de ce unele persoana au ramas alaturi de mine. De ce uneora le pasa de mine...desi la randul meu eu nu le-am adus decat suferinta si durere. Nu inteleg de ce dragostea poate sa fie singurul sentiment care se joaca in permanenta cu mintea noastra. Nu stiu de ce o mana pe care o simti in mana ta poate sa faca atat de mult cat nu au putut zile intregi de gandire. Conteaza foarte mult si ce mana te tine pe tine strans. Poate sa nu fie o mana pe care ti-o doresti, dara daca este mana pe care o doresti e ca un medicament impotriva gandurilor negre. Conteaza atat de mult o privire, un zambet, un cuvant bland, incat aproape ca tanjesti dupa ele. Conteaza o bataie pe umar din partea unui om care iti e apropiat. Furtunile astea ma fac sa ma gandesc la tot ce s-a intamplat in trecut. La toate greselile pe care le-am facut. La toate alegerile pe care le-am facut. Sunt cateva lucruri pe care le regret. Sunt cateva lucruri pe care le-as face exact la fel daca as avea ocazia. Sunt persoane de care m-as feri acum ca stiu ce le poate pielea. Sunt persoane pe care le-as face sa sufere ca sa vada cum e sa suferi. Sunt persoane catre care m-as apleca daca as putea. Sunt lucruri pe care nu le schimba nici timpul, prietenii vechi care par a fi neschimbate peste ani. Desi nu mai am incredere in nimeni. E complicat...stii ca uneori, omul are capacitatea de a sterge amintiri si perioade din memoria sa pentru a nu suferi sau din alte motive. Eu am ales sa imi sterg amintiri in valoare de un an din viata. Si am reusit partial. Am reusit sa blochez cateva amintiri. Sa le obturez. Sa nu le vad, sa nu mai stiu de ele...E aberant sa vrei sa iti stergi memoria...dar uneori asta e rezolvarea...mai rau e atunci cand reusesti sa iti stergi persoane si apoi, cand te intalnesti pe strada cu ele vezi pe fata lor un mare X, treci mai departe fara sa le saluti si fara sa iti para rau ca nu le-ai salutat...asta e marele mister al omului...ceea ce odata te lega acum pare sa te desparta...
Dar vreau sa inchei aceasta postare pe un ton oarecum optimist...furtunile care ma chinuie nu sunt toate atat de negre si de pesimiste. Uneori cad in butoiul cu melancolie si devin o papusica sentimentala care isi aminteste cele mai nastrusnice lucruri si cele mai ciudate si bizare. De ce? Pentru ca pana la urma..poate ca astea sunt materiile prime care ne tin in viata...nu stiu..urmeaza sa aflu...