Agitatie si totusi de ce?

Agitatie aici. In sufletul meu, in mintea mea. E ca o casa unde in permanenta se face curat si se reamenajeaza camerele. In permanenta se gaseste cineva care sa stearga praful, care sa mature pe jos, care sa spele si sa calce. Vreau liniste. M-am saturat sa ma uit in oglinda si sa vad numai greseli. Inebunesc cu fiecare zi ce trece.
De ceva timp incerc sa imi fac curat in minte, in suflet si in viata. Am abordat o metoda neortodoxa, exclusivista si foarte snoaba de a ma curata. Vreau pace. Zilele trecute am incercat sa imi fac pace in suflet, dar pe masura ce linistea se abatea asupra vietii mele, ma cuprindea o agitatie nervoasa in suflet. In loc sa fie pace s-a declansat un razboi. Intre ce e bine si ce nu e bine, ce vreau si ce nu vreau. Un fel de StarWars emotional. Si deja simt ca furtuna e de abia la inceput. Nu vreau sa stiu ce va urma, pentru ca aproximez victime colaterale, prevad dezastre in suflete, tragedii si alte stari meteorologice extreme. Vreau doar sa pot sa am cum sa fac pace. Cu mine. Cu sufletul meu. Am asa un talent de a ma dezechilibra. Cu cat incerc mai mult sa imi fac ordine in viata, cu atat mai mult reusesc sa imi produc haos in suflet. Si dupaia stau si ma intreb de ce nu pot sa ma privesc in oglinda dimineata. Pentru ca sunt un om ce cauta liniste si gaseste doar zgomot. Pentru ca vreau impacare de sine si reusesc sa dobandesc numai certuri in forul meu interior. Sunt suparata pe mine pentru ca acolo, inauntru, e agitatie acum si nu pace.