Rezumat filmografic, medical si etic :))

Ca sa incep postarea intr-un stil gangsta " A trecut deja o luna, de cand n-am mai postat, Si deja de-o vreme buna, Am tot adunat." (Nico si Cabron- Nu pot sa mai suport)
S-au intamplat multe de tot, atat de multe incat chiar n-am timp sa le enumar pe toate. Printre altele, am terminat facultatea. Intr-un final. Nu ma mai vedeam iesita de pe bancile facultatii. Imi vor lipsii foarte mult colegii de la imagine, dar si cativa de la regie, pe care am apucat sa-i cunosc mai bine si de care m-am atasat. Chiar ma gandeam la intalnirea de 10 ani. Dupa cat de mult am dat cu prezenta la scoala, ma mir sa fim mai mult de 2 sau 3 la intalnire. Nu prea cred in "lasa cane mai vedem noi, tinem legatura", pentru ca n-am fost o clasa legata, am fost chiar extrem de diferiti si de individualisti. Facultatea asta m-a invatat multe chestii de ordin moral, lucruri despre care se spune ca nu este ok sa le faci, dar se pare ca este normal dar si indicat sa le faci.
Am fost la un festival de film, nu-i voi da numele.Am fost ca participant dar si public. Se pare ca e foarte important cu ce facultate face "banking" festivalul, pentru ca doar studentii institutiei castiga. Stii vorba aia, spune-mi cu cine colaborezi ca sa-ti spun cine va castiga! Am vizionat cateva filme off-festival, adica asa de bune ca n-au incaput in festival. Intrebarea mea: de ce??? Din punctul meu de vedere, au fost niste filme transparente, americanisme ieftine, previzibile, niste filme meidocre inspre sub-mediocre. In mod curios, am vizionat un desen animat foarte nou, "Megamind" care, desi e un desen animat pt copii, da clasa muuultor filme de fictiune. Nu e vorba de filmare, cat de idee. O idee extrem de umana si cu intorsaturi neasteptate. Filmul te tine in permanenta in contact, crezi ca stii ce se va intampla, dar, defapt n-ai nici cea mai mica idee.
Oamenii din jurul nostru nu stiu decat sa arunce cu vorbe goale si sa vada paiul din ochiul celuilalt in loc sa vada barna din ochiul lor. Oamenii vorbesc. Mult si prost. Uneori cred ca nu suntem mai intelepti decat un colt de paine, care se rupe in mod normal si fizic si ramane pe masa nemiscat, apoi asteapta cuminte sa fie mancat, digerat si apoi ...procesat.
Oamenii gasesc atat de usor greseli celorlati, dar uita ca si ei sunt oameni.
Zilele trecute am facut o calatorie la Floreasca si am observat cat de mare e diferenta dintre oameni. Stand pe pat, fiindu-mi rau, doctorii nebagandu-ma in seama, fiind izolata de o perdea murdara, auzeam care sunt diferentele dintre oameni. Mama sanatoasa a unui tanar doctor venise sa-si faca un control de rutina la colegii fiului sau. 4 doctori o inconjurau grijulii, strigand la infirmiere "veniti, dracu, odata si schimbati cearceaful pt ca trebuie sa-i facem o EKG doamnei", in timp ce eu, fiind intr-o stare groaznica, zaceam pe un pat jegos si plin de urme de sange, fara ca macar, un doctor sa se uite la mine.
Nu am pretentii, dar ori suntem profi ori nu mai suntem!
Intrebare pt cadrele medicale: VOUA VI SE PREDA VREUN CURS DE COMPORTAMENT NEADECVAT LA FACULTATE?
Jur ca in toata viata mea am intalnit doar 5 doctori SANATOSI LA CAP si politicosi, in rest numai macelari...cu scuzele de rigoare, mai usor, tati, ca nu e frumos asa! Sunt constienta ca ati facut o carca de cursuri si ca ati invatat cum sa tratati boli, dar cred ca buna purtare trebuie sa fie o BOALA IREMEDIABILA!

Sindromul Femeii Disperate

Unele femei, dupa o anumita varsta o iau razna. Stiu ca si eu o voi lua razna, simt asa, doar astept doar sa vad in ce domeniu de interes. Ei bine, multe femei o iau razna hormonal, devenind dependente de un tip, obsedate de el sau chiar, de ce nu, disperate. Disperarea se citeste pe ochii ridati, coboara pe buzele vestede, se transmite gatului ridat si sanilor lasati, burtii mari si moi, fundului imbatranit si picioarelor invadate de celulita. Femeile disperate dupa barbatiar face orice ca sa puna mana ofilita pe un barbatel mai de doamne-ajuta, mai bogatel (daca e posibil, daca nu, merge si unu cu logan), mai intelectual, ca deh, toata lumea vrea sa fie intelectuala in ziua de azi. Si daca a pus tentaculu pe un barbat, femeia incepe sa preia rolul masculului si sa danseze "Dansul agatatului si vrajitului feroce". Daca barbatul e mai fraierica-geamantan si pune botu la proasta vrajeala a femeii disperate, il vor ajunge zile de paguba. Oricum, femeia disperata va recurge la orice tertip posibil pentru a pastra barbatul satisfacut, uneori se poate ajunge si la negarea familiei, uitarea familiei proprii, interesul crescut pentru familia baiatului, afectiuni de lipsa de curaj pentru a rezolva o problema in familie, sindromul 'nasului in aer', boala uitatului de unde a plecat, precum si alte afectioni shoppingiste extreme. De mentionat e faptul ca daca va intalniti cu astfel de creaturi, e indicat sa le evitati, dar sa nu va speriati, pentru ca nu se ia, in cele mai multe cazuri este doar o boala exceptionala care ataca doar unele persoane. Tot ce puteti sa faceti e sa va relaxati si sa va bucurati de spectacol! Enjoy! :)

De ce e asa de dificil sa te trezesti?

E 9:17...devreme pentru mine, tarziu pentru altii...daca e ceva ce urasc e sa ma trezesc dimineata...urasc sa ma trezesc la 9..d-apoi la 6:30 ca azi..cand a sunat ceasul am vrut sa-l ignor. M-am intors pe partea cealalta si am mai dormitat 10 minute. Sper ca dupa ce trece perioada asta aglomerata sa dorm vreo 2 zile neintrerupte...apropo de somn si nesomn, acum 15 minute am ajuns acasa, adormita si zombi-ezata. M-am dat jos din masina, mi-am luat pernuta cu Micky Mouse si m-am tarat pana la scara carand pernuta de un colt. Cei din jurul meu erau fresh in timp ce eu dormeam in ghete. M-am intalnit cu o vecina si am ingaimat un ' 'nziua ' rostogolindu-ma in lift. Vecina parea foarte vesela si activa. Cred ca se trezise de la 4.... De ce e asa de dificil sa te trezesti?

Have a great week

De cateva saptamani sunt intr-o stare de asteptare perpetua. Pana la urma cu totii asteptam pana murim...Cand femeia e insarcinata asteapta sa vina ziua in care isi va tine in brate copilul. Dupa aceea asteapta sa creasca odrasla si sa o dea la gradinita. Mai apoi asteapta sa inceapa scoala, sa poarte prima discutie despre sex, sa termine liceul, sa termine facultatea, sa isi formeze o familie, sa aibe la randul sau, un copil...Asteptarea e singura stare care ne urmareste cu ochii lacomi si deschisi. De cand am fost trecuti in planul vietii pana la ultima lopata de pamant de pe mormant. Asteptan...sa treaca timpul, sa crestem, sa iubim, sa murim, sa plangem, sa ne inchidem in noi. Ar fi atat de pacat ca cineva sa astepte urand, plin de ciuda si furie. Asteptarea ar fi atat de lunga si atat de plictisitoare...
Ce altceva ne mai urmareste pana la moarte? Ne mai urmaresc amintirile. Asta daca nu devenim senili si uituci...
:)
Have a great week! :)

Din dragoste de vorba

Cel mai mare atu al unui actor e ca are cuvinte. Da, chiar asa. Cuvintele astea...valuri de cuvinte incrucisate rostogolindu-se in cascade, dezarmand sufletul uman. Cateva cuvinte simbolice, trantite, aruncate, suspinate, atinse erotic de senzualitatea adevarului pur. Pacat ca multi actori nu stiu ce sunt cuvintele si incearca sa scape de ele, sa le elimine ca pe niste mizerii, in loc sa le gaseasca menirea, sa le traiasca, sa le simta si sa le inspire. Cuvintele sunt cele mai mari comori ale omului, pe langa inteligenta nativa pe care o are si un caine. Cuvintele te arunca in marile prapastii ale vietii, tot ele te ridica, te mangaie, te oripileaza, te bantuie, iti raman in suflet, nu se pot uita, sunt iubite, alteori urate, sunt dorite, necesare dar si fara rost.
Urasc oamenii care nu apreciaza valoarea cuvintelor, inundandu-ne cu un amalgam de cuvinte. Urasc oamenii care profeseaza o meserie pe care o fac de ras. Oameni care se dau profesionisti si nu sunt. Oamenii care traiesc doar pentru bani si rad in fata unui om care nu are. Urasc oamenii care se considera prea buni pentru lumea asta, bagandu-ne pe gat caracterul lor urat. Urasc neprofesionismul caruia i se face reclama.
Urasc oamenii care suna doar cand au nevoie de ceva, dar se considera prietenii tai. Urasc oamenii veninosi si "serpii de copac" ce se incolacesc fraudulos pe un om, lasandu-l fara esenta, scuturandu-l de demnitate, transformandu-l intr-o fiara. Urasc oamenii care nu lupta pentru ceea ce vor. Urasc sa urasc...
Plecam de la after astazi. Intr-o zi obisnuita de vineri. Ma imbracam, cand aud un scancet in spatele meu. Ma intorc si vad un copil de 9 ani, plangand in hohote si tinand in mana un telefon. Il imbraca o domnisoara nu mai batrana decat mine. Copilul era nelinistit. II suna telefonul. Face cativa pasi, izolandu-se si raspunde la telefon. Franturi de dialog: " Mami, de ce n-ai venit tu dupa mine?.....Mi-ai promis...". Raspunsul a fost foarte dureros: " Am uitat...". Ce usor de pronuntat sunt cuvintele astea doua...Am uitat...in fata unui copil nu sunt doar cuvinte. Sunt sulite. In fata unui adult sunt prapastii in care ni se afunda sufletul, ori glume proaste. Am uitat...am uitat...am uitat...nu mi-am mai amintit, nu imi pasa de tine, nu stiu ce te referi, nu stiam,nu ma intereseaza. Cate sinonime contextuale!
Cuvintele scrise dor cel mai rau, dar sunt si cele mai usor de indragit. Raman scrise undeva in subconstient, amintindu-ne de ele in cele mai bizare momente. Un zambet, un cuvant, o privire. Nimic nu se compara cu un cuvant scris. Ador cuvintele scrise, ma umplu de bucurie. Ador cuvintele scrise pe pereti, pe hartie, pe tablouri, in filme, in teatru, ador cuvintele.
Sambata trecuta, pe la 2:00 A.M., intr-o parte demolata a TNB-ului, departe de ochii curiosi ai oamenilor ce se imbata si se distreaza o zi pe saptamana, dincolo de peretii daramati, dincolo de vandalismul sfasietor si gunoaiele ce tronau in santier, am fost martora unui act artistic. Intrand prin spatele TNB-ului, pe langa opereta I. Dacian, inspre locul denumit "Motoare", plimbandu-ma pe holurile neluminate si auzind urlete de la etajele superioare, ma simteam atat de mica si atat de neajutorata. Am ajuns in fata unei usi de sticla ce dadea intr-o incapere daramata. Tineri dansau, urlau, tipau, se distrau, radeau si traiau. Speriata de fetele dezorientate si bete de atata viata, am trecut in alta sala unde se canta. Intr-un final, am ajuns in camera de teatru. 10 scaune, 4 saltele, multi pereti daramati, mizerie pe jos. Dar in mijlocul salii tronau 4 actori cu fetele pictate ce se uitau necrutator la victimele ce asteptau reprezentatia. Luminile s-au stins, ramanand palpaind doar un neon verde, ce dadea atmosferei deja bizare, un plus de salbaticie. Piesa, o capodopera in miniatura, a dat viata uriasei camere. Sunt sigura ca nu a fost una dintre cele mai bune interpretari ale actorilor, dar cu siguranta a fost cea mai memorabila. In clipele alea vedem fantomele teatrului dansand si privind spectacolul, ascunzandu-se printre privitorii captivati de reprezentatie. Dupa ce s-a terminat, luminile s-au aprins, amintindu-ne unde suntem defapt. Intr-un teatru demolat. Intr-un loc magic ce devine atat de pagan, ca un altar dezgolit de credinta. Cuvintele rasunau atat de puternic sub tavanul urias. Ecoul era colosal, incat uneori nu intelegeai replicile, dar asta dadea piesei deja abstracte, o umbra de mister.
Cuvintele nu se uita. Cuvintele ne-au zdruncinat constiinta, ne-au mangaiat sufletul si ne-au smuls lacrimi. Cuvintele ne-au lasat fara aparare si ne-au ridicat ziduri protectoare. Pozele nu reprezinta nimic fara un cuvant scris pe spatele lor, o dedicatie, o semnatura, o mazgalitura care sa le dea plusul de familiaritate si sa le faca si mai personale. O carte nu reprezinta nimic fara o semnatura pe ea. Un telefon nu reprezinta nimic fara un oftat.
O viata nu reprezinta nimic, daca n-ai trimis macar o scrisoare. Cuvintele tale calatorind intr-un plic, atat de usor de pradat, atat de expuse, dar atat de bine ascunse intre 2 foi lipite la margini. ce poarta un timbru pe spate. Emotiile pierderii, emotiile primirii dar si expedierii. Gandurile tale mergand cu trenul, cu masina, cu avionul, ajungand sa fie tinute in palma de persoana careia ii indrepti cateva minute de atentie scriind o depesa....

BANII, VESELIE, BANII SUNT TOTI LA FEL

Nu am avut o zi buna. Se mai intampla, nu e dracul atat de negru. Totusi, am realizat o chestie foarte interesanta: banii! Banii fac oamenii sa isi piarda familii, banii fac femeile sa innebuneasca de placere si barbatii de disperare. Banii sunt cel mai mare atu al unui barbat urat. Banii sunt orgasmul fortat al unei femei mature. E foarte usor sa renunti la familia ta pentru o bucata de carne de cativa cm, ce sta in apropierea unui portofel plin de bani si carduri. E si mai usor sa nu ai nici un ban, dar sa te porti de parca ai avea bulioane si ai trai intr-un palat, nu intr-un apartament. E misto sa strambi din nas la o dacie si sa te uzi de bucurie la vederea unui BMW sau Mertan. E si mai misto sa strambi din nas la primirea unui cadou simplu, dar din suflet, iar la primirea unui cadou scump dar total nefolositor sa lesini de entuziasm si bucurie. Ce mai e misto? E super extra mega cool sa te porti ca o curBa si sa desfintezi tot ce vezi in jurul tau, daca nu sclipeste. E cel mai misto sa pui mana pe un bogatas fraier si sa-l toci usor-usor manncandu-l de bani. Maximul cool-ului este defapt apogeul arfelor. Stiti vorba aia...de cand s-a importat fasolea e plin de basini! Dar, sincer si fara E-caterinca, cate pitzi vor recunoaste ca inafara de mec, restaurante de fitze si kei-ef-si mananca acasa fasole? Niciuna! Pentru ca e tare rusinos sa faci asta...Dar doamnelor, fiti atente! Fasolea contine fier. Fierul este metal, banii sunt facuti din metal...cine stie..cu cat mancati mai multa fasole, cu atat (a)trageti mai multi bani! Sau mai multe basini...

Un pachet de marlboroace, spalatoria publica si neseriozitatea

Un auto-compliment pe care fiecare femeie il doreste e sa para ca e mai mica decat e defapt. In special cand ajunge la o anumita varsta. Dar vom ajunge si la asta. Sa incepem cu inceputul... mi-am comandat ceva de pe un site de licitatie. Am luat legatura cu vanzatorul, am negociat un pret cu tot cu taxe postale, am picat la intelegere si urma sa-mi trimita obiectul, nu inainte de a ma anunta. Stau vreo zi, stau vreo doua zile si vanzatoru nu ma mai anunta ca a dus la posta coletul. Intr-un final iau eu legatura cu vanzatoarea (caci e o ea) si imi spune in scarba ca l-a expediat. Ce se intampla daca ii spuneam ca nu mai am nevoie de el si ca trebuia sa ma anunte? In fine, gandindu-ma ca merita, totusi, nu am zis nimic. Am primit instintarea, m-am dus la posta. si cand sa ridic coletu ce aflu? Ca am de plata mai mult. Si ce-mi zic? Ia stai asa sa vad coletu inainte ca sa ma asigur ca e ce trebuie sa fie. Si o rog pe tanti draguta de la ghiseu sa faca o plimbare pana in magazie si sa-mi arate coletu ca sa stiu daca merita sa il ridic. Zambind (premiera la oficiile postale romane), tanti se duce pana in spate si imi aduce un....plic. Obiectul comandat, era mai mare decat un plic..era un..tricou..nu un plic..in fine...o rog sa ma lase sa pipai plicu ( ca traficantii) si constat ca in plic era un fel de plastic, nicidecum material de tricou. Sau daca era tricou, era din alt material decat cel pe care-l comandasem eu. O anunt pe tanti ca refuz sa-l ridic si plec. Urasc oamenii neseriosi...Incercand sa-mi distrag atentia de la injuraturile care imi zburdau prin minte, ma hotarasc sa intru la un magazin de mahala sa-mi cumpar o sticla de suc. Intru si observ o creatura stranie in magazin. O gagica imbracata in gri, inalta de vreo 1.80-1.85, slaba (anorexica defapt) ce se sprijinea de tejghea. Vad ca are in mana un pachet de Marlboro. Gandindu-ma ca Dan fumeaza si Pitzi cea Anorexica e de la vreo promotie Malboro, indraznesc sa o intreb ce promotie se desfasoara la Marlboro. Si apleaca ea capul, de la inaltime si cu maximul scarbei ce zace intr-un om ma intreaba 'Da cati ani ai?'. Ma uit la ea: nu glumea. Ii zic varsta, dar nu pare convinsa...(era si blonda pe deasupra). Si ma intreaba: "Fumezi?". Imi venea sa rad si sa-i zic k ca nu fumez ca mi-e frica de pozele de pe tigari, dar ca iau cocaina ca pe plicu de cocaina nu sunt poze inspaimantatoare. Mint ca fumez si ma intreab "Ce?". Nu stiu daca a fost un apropos, o invitatie, o curiozitate sau daca astea sunt regulile jocului. Imi statea pe varful limbii sa-i spun ca fumez pipa cu cozi de usturoi si salvie...Dupa ce ii torn vreo 3 marci printre care si Marlboro, imi prezinta oferta: la 2 pachete, mai primesti 1. ZIc "Multumesc" si plec. Si plecand eu inspre casa ma gandesc la ea, biata de ea, model ratat care promoveaza tigari...daca ea n-a avut parte de un 'gental geamantan' mai in varsta care sa o adopte ca pe cateii abandonati...asta ajunge: sa vanda tigari si sa aibe si o atitudine cu care n-ar vinde nici patrunjel in piata.
Apropos de apropos-ul meu legat de" gemantan",mi-e frica sa mai deschid televizorul. De ce? Ca sa nu aterizez pe vreun canal care pute a scandalul dintre Moni si Iri... Urasc oamenii care isi spala chilotii murdariti de cacat in fata unei natiuni, batandu-se public. In acest caz, pe un copil. De altfel, eu stau sa ma gandesc putin: cum e posibil ca un caz de divort promovat la tv, divort intre doi oameni mondeni sa inainteze legal intr-o saptamana cat altele in multe luni, in timp ce oamenii de rand trec prin asta mult timp? Pentru ei exista cumva o alta constitutie, alte legi? Ca daca e asa, vreau sa fiu si eu mondena, sa-mi spal si eu sosetele in public si sa mi se clarifice problemele cat ai clipi. De altfel, unii vorbesc de 15.000 de euro de parca ar vorbi de restul de la paine ce zace in buzunarul descusut al gecii. Nu stiu de unde atata mandrie si trufie intr-o tara in care un profesor are un salariu de 600 lei, adica 177.08 euro... Mandrie ce vine de la o persoana ce la un moment dat n-avea ce sa manance...lumea asta..lumea asta uita de unde a plecat..