Bibliotecile deschise, dar nu pentru toti!

Biblioteca revine in centrul atentiei in aceasta postare, dar, iarasi, nu intr-un mod pozitiv. Astazi, am avut nevoie de calda indrumare a unui bibliotecar, dar am avut parte de plictisita/ isterica indrumare a mai multora. Despre ce este vorba?
Sa incepem cu inceputul. Am primit un pomelnic de carti de citit de la facultate si am decis sa ma interesez daca nu le pot gasi la biblioteca. Asa ca am fost la biblioteca unde mi-am facut abonamentul. Ma urc in metrou, calatoresc cateva statii. Imi dau telefonul pe silentios pentru a nu deranja pe studiosii din biblioteca. Ajung in dreptul constructiei de termopan (BIBLIOTECA LIVIU REBREANU) si intru. Fiind foarte frig afara, batand vantul, am intrat fara sa bag de seama ca scria ceva pe usa. Si ma pomenesc cu vreo 3 dudui ce stateau pe scaune studiind niste fise.
Prima (repezindu-se): Ai venit cu carti?
Eu- Nu, am venit sa vad daca pot gasi niste carti la dvs.
A doua (urland)- Nu, nu! Pleaca acasa!
Eu- De ce?!
A doua- Pentru ca suntem in inventar. Dute acasa!
Eu- As vrea doar sa ma uit sa vad daca le aveti ca sa stiu daca ma duc in alta parte sau nu!
Prima (nervoasa)- N-ai inteles? Da-i drumu acasa!
A doua- Intra pe site si vezi acolo.
Eu- Ce site?
A doua- E, ce site! Site-ul nostru!
Eu- Al bibliotecii?
Prima (zbierand de-a dreptul)- Nu, al nostru!

Am iesit surprinsa de lipsa de tact si de mitocania cu care am fost intampinata intr-o casa de cultura. Am cateva intrebari, totusi!
1. Intr-o biblioteca de ce este nevoie de mai mult de o bibliotecara, hai sa spunem, teoretic doua?
2. La biblioteca Ion Neculce sunt angajate 3 persoane, pentru o biblioteca saraca, de marimea unui apartament. De ce e nevoie de 3 oameni? Unul scrie, unul citeste si unul vorbeste???
3. Angajatii din aceste biblioteci au in fisa postului 'comportament virulent, obraznic, jignitor si umilitor obligatoriu fata de cititor'? Daca da, va rog anuntati-ma si pe mine ca sa ma pot ca atare.
4. Daca tot sunt atat de ofuscati ca nu stie nimeni de site-ul lor, de ce nu au trimis un mail tuturor celor care si-au facut abonamentul la sediul lor? Macar sa ne anunte "Ba, fraierilor, suntem in inventar in perioada X. Nu veniti ca prostii. Stati dracu acasa!'. Ca tot au email-urile noastre scrise obligatoriu pe contract.
5. E ok sa fim amenintati ca daca intarziem o zi ni se va intampla ceva rau? In loc sa ni se spuna ca ar fi cel mai bine sa returnam cartile pana la data de.... De unde atat de multa rautate ? Ei uita ca daca noi n-am exista ei ar muri de foame.

Va rog, lamuriti-ma si pe mine, pentru ca mi se pare de-a dreptul jignitor sa fii nevoit sa suporti un comportament de mahala si de 'spatele blocului' intr-o biblioteca.

5 minute de faima

Ce n-ar face unii pt 5 minute de faima....Cate n-ar face unii pt sfintele 5 minute de faima...
La inceput totul e ok. Zambete, strangeri de mana, prietenie, incredere, munca in echipa. Cu totii avem impresia ca totul este perfect si ca peste noi a dat un mare noroc. In schimb, altii isi aranjeaza cartile pe la spatele nostru, organizeaza mascarade de 2 lei. Cu timpul lucrurile par a nu fi ceea ce trebuie, apar minciunile, eschivarile, apar intrebari fara raspuns, conditii ciudate. Apar legi menite sa ne sustina dar care sunt impotriva noastra. Apare o legislatie discutabila si interpretabila. Aproape toti se avanta in luarea deciziei definitive, zambind foii intinse si semnand orbeste, nestiind ca isi pierd drepturile. Liniste. O perioada in care raman in aer, nu se mai stie nimic de nimeni, dar legislatia face cu mana celor care au au acceptat-o. Cei care nu au fost de acord sunt inlaturati 'natural' sau sunt obligati sa se conformeze. O schimbare majora intinde la maxim nervii oamenilor. Dar foaia semnata te obliga sa mergi mai departe, stergandu-ti sangele de pe frunte si lacrimile din ochi. Totul pare fara sfarsit. Nu mai au timp pentru nimic. Extenuati, obositi, tristi, dezolati si deprimati accepta sa fie tarati prin noroiul semnat pe propria raspundere. Demnitatea nu mai exista. Sunt niste papusi manevrate de minti abile. Nu vor, dar trebuie. Apar reguli noi, apar conditii noi, dispare respectul si teoretica egalitate. Certuri, tipete, trantiri de usa, apeluri nepreluate, jigniri, violenta, pistolul la ceafa, obligatia de a continua.
Vieti aruncate la gunoi inca de la inceput. Abandonarea vietii proprii si a telurilor personale. Dedicarea trup si suflet unei cauze pierdute. Nepotism peste tot. Vulgaritate.

Intr-un final, calcand plini de rani pe covorul rosu, zambesc in stanga si in dreapta, cautand compasiune. Dar nu gasesc. Cele 5 minute de faima s-au incheiat. Mai departe ce se intampla?
Oamenii devin cadavre depresive, fara demnitate, fara drepturi. Devin sclavi. Viitorul lor este deja ruinat din momentul semnarii foii albe.

Mult noroc!

Nimic pentru nimeni

Stau uneori si ma gandesc daca am apucat pe drumul cel bun. Dar ce inseamna defapt, drumul cel bun? De unde stiu ca e directia buna? De unde stiu ca nu am fost 'deraiata' pe drumul gresit? Dar care e diferenta dintre drumul bun si cel gresit? Ambele arata promitator si ambele, asemenea unor sirene, te imbie sa le descoperi.

Orasul asta e plin de drumuri care asteapta sa fie descoperite. Drumuri anevoioase, neasfaltate, pline de gropi, de bube, de caini vagabonzi si de curve, de cersetori si de suferinta. Alte drumuri sunt noi, necalcate, goale de sentimente, neincarcate de nimic, sterse. Sunt drumurile fara noima. Oamenii au uitat sa zambeasca. Nu mai au de ce. Ma doare sa vad in jurul meu atat de multa ura, invidie si egoism. Ma doare sa vad familii care se despart, familii fara viitor. Ma doare sa aud ca 'Dragostea nu mai exista. A fost inlocuita de sex si interese.' De ce?

M-am saturat sa vad oameni rai, profitori, oameni nebuni ce merg liberi pe strazi, oameni deviati. M-am plictisit de vesnicele intrebari 'Eu ce fac?'. Nu mai vreau sa vad tristete si rautate. Nu mai pot. Nu mai fac fata. Oamenii se schimba. Oamenii nu mai stiu sa rada si sa zambeasca, sa se bucure. Oamenii au devenit javre, caini infometati de bani, jigodii pline de venin. Oamenii nu stiu ce vor si cum sa obtina. Oamenii isi cauta tapi ispasitori si scuze. Permanentele scuze Oamenii cauta sa darame nu sa construiasca. Si nu mai vreau. Nu mai suport.

Noaptea isi lasa mantia neagra peste orasul linistit. Undeva, cineva nu doarme. Relaxat, acel cineva traieste in prezent, uitand trecutul. Stergand cu buretele vopseaua lavabila de pe zidul vietii.

Sistemul are crapaturi si noi cadem prin ele.

Tara asta e plina de experti. Imi vine sa vomit cand aud cuvantul asta. "Expert media' care face ce? Cu ce se ocupa el? Ce apare scris in fisa postului? Expert in PR care face ce inafara de PR? De ce e el mai destept decat altul? Pentru ca are titulatura de 'expert'. Pai cine i-a dat-o? De unde vine? Jur ca daca se elibereaza doar pe baza de buletin vreau si eu vreo 3. Incep sa traiesc un cosmar si sa nu ma mai uit la cei de peste hotare ca omoara, dau in cap, violeaza, talharesc si pedofileaza. Ma uit doar la tara mea. Mi se rupe sufletul de ea, biata de ea, tarisoara mea, cand vad atata nepasare si batjocura. Vrem sa ne civilizam dar nu facem nimic pt asta. Asteptam un 'mesia' al civilizatiei care sa ne converteasca pe toti. Romanului nu-i mai sta bine cu banii in buzunar. Doctorul nu gaseste leac decat daca pe langa consultatie ii mai bagi cateva milioane in buzunar. Vanzatorul te trateaza ca pe ultimul nespalat cand ceri o paine. Avocatul nu-si mai da interesul si te lasa cu fundu-n balta. Veterinarul nu mai are suflet sa trateze animale gasite pe strada decat daca vine vreo firma care sa-i bage niste bani in buzunar. Nimeni nu-si mai face treaba, dar toti au pretentii. Profesorii au abandonat lupta cu elevii, lasandu-i sa-si faca de cap. Drept urmare, examenul de bacalaureat cu 30 % admisi. Mi-e groaza cand ma gandesc ca noile generatii imi vor plati mie pensia. Daca voi ajunge la pensie si daca nu vor fi plecat ei la curatenie in Italia. Foarte, foarte putini oameni, insa, incearca sa scoata ceva din copii lor oferindu-le posibilitatea de a avea educatie. Dar asa mi-e teama ca cei mici, cand vor ajunge mari, vor pleca din tara pentru locuri mai bune...
Azi am avut putina treaba pe la Obor. Cata tristete si ce lumina gri se asterne asupra orasului. Atata nepasare si scarba, atata intoleranta cu cei care au nevoie de ajutor si atata toleranta cu cei care nu merita.
Sistemul are crapaturi si noi cadem prin ele.

Funny

Aceasta postae are menirea de a aduce un zambet celor ce se simt nedreptatiti, infuriati, celor care cred ca vecinul e mai tare decat ei, asa ca ma voi stradui.

Ghid de inveselire:

1 Daca un apropiat are prea mult noroc, nu iti fa griji. Sigur pe alt plan nu ii merge bine.
2. Daca vecinul are o capra mai grasa si mai frumoasa, nu va faceti griji, sigur capra are inca o gradina in care sa pasca.
3. Daca vecinul are multi bani, sigur are si multe taxe.
4. Daca vecinul nu va saluta, sa nu fiti surprinsi daca nici el nu e salutat de altii.
5. Daca vecinul va fura scrisorile, o sa vi le inapoieze dupa ce o sa vada cat aveti de plata.
6. Daca vecinul arata bine si are muschi, inchipuiti-va cum va arata la 86 de ani.
7. Daca vecina arata bine, amintiti-va ca si ea se duce la buda. Daca tot considerati ca arata bine, aveti o mare problema.
9. Daca vecinul se lauda singur, in mod sigur i-au murit laudatorii si la pomul laudat nu te duci cu sacul. Nu te duci.
10. Daca vecinul are o masina mai tare decat a ta, fii sigur k in 3 saptamani o sa-i fie busita sau ridicata.

Enjoy this Wednesday!

Rezumat filmografic, medical si etic :))

Ca sa incep postarea intr-un stil gangsta " A trecut deja o luna, de cand n-am mai postat, Si deja de-o vreme buna, Am tot adunat." (Nico si Cabron- Nu pot sa mai suport)
S-au intamplat multe de tot, atat de multe incat chiar n-am timp sa le enumar pe toate. Printre altele, am terminat facultatea. Intr-un final. Nu ma mai vedeam iesita de pe bancile facultatii. Imi vor lipsii foarte mult colegii de la imagine, dar si cativa de la regie, pe care am apucat sa-i cunosc mai bine si de care m-am atasat. Chiar ma gandeam la intalnirea de 10 ani. Dupa cat de mult am dat cu prezenta la scoala, ma mir sa fim mai mult de 2 sau 3 la intalnire. Nu prea cred in "lasa cane mai vedem noi, tinem legatura", pentru ca n-am fost o clasa legata, am fost chiar extrem de diferiti si de individualisti. Facultatea asta m-a invatat multe chestii de ordin moral, lucruri despre care se spune ca nu este ok sa le faci, dar se pare ca este normal dar si indicat sa le faci.
Am fost la un festival de film, nu-i voi da numele.Am fost ca participant dar si public. Se pare ca e foarte important cu ce facultate face "banking" festivalul, pentru ca doar studentii institutiei castiga. Stii vorba aia, spune-mi cu cine colaborezi ca sa-ti spun cine va castiga! Am vizionat cateva filme off-festival, adica asa de bune ca n-au incaput in festival. Intrebarea mea: de ce??? Din punctul meu de vedere, au fost niste filme transparente, americanisme ieftine, previzibile, niste filme meidocre inspre sub-mediocre. In mod curios, am vizionat un desen animat foarte nou, "Megamind" care, desi e un desen animat pt copii, da clasa muuultor filme de fictiune. Nu e vorba de filmare, cat de idee. O idee extrem de umana si cu intorsaturi neasteptate. Filmul te tine in permanenta in contact, crezi ca stii ce se va intampla, dar, defapt n-ai nici cea mai mica idee.
Oamenii din jurul nostru nu stiu decat sa arunce cu vorbe goale si sa vada paiul din ochiul celuilalt in loc sa vada barna din ochiul lor. Oamenii vorbesc. Mult si prost. Uneori cred ca nu suntem mai intelepti decat un colt de paine, care se rupe in mod normal si fizic si ramane pe masa nemiscat, apoi asteapta cuminte sa fie mancat, digerat si apoi ...procesat.
Oamenii gasesc atat de usor greseli celorlati, dar uita ca si ei sunt oameni.
Zilele trecute am facut o calatorie la Floreasca si am observat cat de mare e diferenta dintre oameni. Stand pe pat, fiindu-mi rau, doctorii nebagandu-ma in seama, fiind izolata de o perdea murdara, auzeam care sunt diferentele dintre oameni. Mama sanatoasa a unui tanar doctor venise sa-si faca un control de rutina la colegii fiului sau. 4 doctori o inconjurau grijulii, strigand la infirmiere "veniti, dracu, odata si schimbati cearceaful pt ca trebuie sa-i facem o EKG doamnei", in timp ce eu, fiind intr-o stare groaznica, zaceam pe un pat jegos si plin de urme de sange, fara ca macar, un doctor sa se uite la mine.
Nu am pretentii, dar ori suntem profi ori nu mai suntem!
Intrebare pt cadrele medicale: VOUA VI SE PREDA VREUN CURS DE COMPORTAMENT NEADECVAT LA FACULTATE?
Jur ca in toata viata mea am intalnit doar 5 doctori SANATOSI LA CAP si politicosi, in rest numai macelari...cu scuzele de rigoare, mai usor, tati, ca nu e frumos asa! Sunt constienta ca ati facut o carca de cursuri si ca ati invatat cum sa tratati boli, dar cred ca buna purtare trebuie sa fie o BOALA IREMEDIABILA!

Sindromul Femeii Disperate

Unele femei, dupa o anumita varsta o iau razna. Stiu ca si eu o voi lua razna, simt asa, doar astept doar sa vad in ce domeniu de interes. Ei bine, multe femei o iau razna hormonal, devenind dependente de un tip, obsedate de el sau chiar, de ce nu, disperate. Disperarea se citeste pe ochii ridati, coboara pe buzele vestede, se transmite gatului ridat si sanilor lasati, burtii mari si moi, fundului imbatranit si picioarelor invadate de celulita. Femeile disperate dupa barbatiar face orice ca sa puna mana ofilita pe un barbatel mai de doamne-ajuta, mai bogatel (daca e posibil, daca nu, merge si unu cu logan), mai intelectual, ca deh, toata lumea vrea sa fie intelectuala in ziua de azi. Si daca a pus tentaculu pe un barbat, femeia incepe sa preia rolul masculului si sa danseze "Dansul agatatului si vrajitului feroce". Daca barbatul e mai fraierica-geamantan si pune botu la proasta vrajeala a femeii disperate, il vor ajunge zile de paguba. Oricum, femeia disperata va recurge la orice tertip posibil pentru a pastra barbatul satisfacut, uneori se poate ajunge si la negarea familiei, uitarea familiei proprii, interesul crescut pentru familia baiatului, afectiuni de lipsa de curaj pentru a rezolva o problema in familie, sindromul 'nasului in aer', boala uitatului de unde a plecat, precum si alte afectioni shoppingiste extreme. De mentionat e faptul ca daca va intalniti cu astfel de creaturi, e indicat sa le evitati, dar sa nu va speriati, pentru ca nu se ia, in cele mai multe cazuri este doar o boala exceptionala care ataca doar unele persoane. Tot ce puteti sa faceti e sa va relaxati si sa va bucurati de spectacol! Enjoy! :)